Așa cum am arătat, un sondaj de opinie – cel realizat și plătit de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care este o instituție independentă de Guvernul României, deci finanțată de la buget – s-a transformat, dintr-o operațiune științifică până la urmă, într-o diversiune de doi lei. E limpede că el a fost gândit și plătit pentru a semnala „marele pericol” al nostalgiei comuniste, așa cum s-a văzut și la conferința de presă ținută în Palatul Victoriei – deci la Guvern.
Plecând de la rezultate, atât Remus Ștefureac, cât și Daniel Șandru, directorul de la IICCMER, au spus: „Nenorocire! E mare pericol, pericol național!” Și această nostalgie, zic ei, e urmarea dezinformării și a războiului hibrid dus de ruși. Iar concluzia? Ne trebuie nouă, șmecherilor, un miliard de euro ca să contracarăm – prin propagandă plătită și presă – această nostalgie.
Pe de altă parte, orice alfabetizat știe că o nostalgie după un personaj, după o anumită epocă din trecut, trimite la nemulțumirea față de prezent. Este cea mai clasică formă. Dacă vrei să vezi de ce un om are nostalgia, nu știu, iubirilor din tinerețe, uită-te la cum trăiește acum în cuplu. Dacă e mult mai rău acum, atunci e normal să-și amintească cu drag de ce a fost.
Dar nu asta este important. Ar fi fost normal să fie prezentat acest sondaj și apoi să urmeze o dezbatere: care sunt cauzele? De ce consideră 62% dintre respondenți că Ceaușescu a fost un lider bun? Eu am spus la Cristoiu TV, la pastila mea din fiecare seară, că nu e vorba de imaginea lui Ceaușescu comunistul, ci de imaginea unui lider autoritar. La fel de bine putea să fie și Mareșalul Antonescu. Există în rândul tineretului, la ora actuală – nu numai la noi – o nevoie de politician din acela care e energic, care „ține lucrurile în mână”, care are proiecte.
Asta era. Spre surprinderea mea, primul care a sărit – deși putea să aștepte o dezbatere – a fost președintele României, Nicușor Dan, care a postat rapid un mesaj, ceea ce arăta o înțelegere cu organizatorii diversiunii. El, care nu prea postează la toate evenimentele, chiar și la unele foarte importante, a postat imediat, spunând că e nenorocire și că trebuie să luptăm împotriva dezinformării.
Rapiditatea cu care el s-a manifestat ca anticomunist mi-a atras atenția asupra bunăvoinței cu care se manifestă față de fascism. E clar: nu poți să lupți împotriva comunismului și să fii indiferent la fascism, pentru că cele două extreme se ceartă între ele. Dacă ești anticomunist, mă rog, poți să fii și antifascist. Dar observ că la Nicușor Dan – și în cazul legii, când s-a respins legea veche – nu a vorbit deloc despre pericolul fascist. Din contră, a spus că „ăia din munți”, chiar dacă erau legionari, erau buni. Deci, domnul Nicușor Dan, poți să-l suspectezi că este mai anticomunist decât antifascist.
Și o întrebare: am auzit prin piață. Are ceva în familie? Are vreo legătură cu fasciști, cu legionari? De ce e atât de inversunat împotriva comuniștilor, dar atât de amabil cu fasciștii?