Ion Cristoiu: Clientela intelectuală a Puterii, întruchipată de șmecherii de la IICMER, vrea un miliard de euro de la Buget ca să lupte împotriva nostalgiei comuniste!

După cum ne-a prevenit Remus Ștefureac, fost șef de cabinet al directorului SRI, George Maior — indiscutabil un ofițer SRI în rezervă și proprietar al unei companii de sondare a opiniei publice, INSCOP. Această companie îl prezenta anul trecut pe Mircea Geoană ca sigur câștigător al alegerilor prezidențiale. Totuși, el s-a clasat după primul tur pe locul 4 sau 5 — nu contează.

Acest Remus Ștefureac, așa cum ne-a „amenințat”, a ținut astăzi o conferință de presă la Palatul Victoria, în sediul Guvernului, împreună cu directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.

Nu întâmplător conferința s-a ținut la Palatul Victoria, deoarece această cercetare, INSCOP — a fost plătită de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, un institut finanțat de către Guvern, adică din banii noștri. Un institut despre care, la un moment dat, în contextul reducerii cheltuielilor bugetare nesăbuite, s-a pus problema desființării sau comasării, așa cum s-a întâmplat cu alte institute.

Are 36 de angajați, un șofer, trei șefi, un contabil, și o „tanti” (așa cum a fost prezentată) a întrebat la conferința de presă — o persoană pusă acolo cu dedicație, de către cei din acest institut, care este un exemplu de clientelism intelectual, o „cumetrie” intelectuală.

Ion Cristoiu: Cazul Cristian Popescu Piedone sau ce ți se poate întîmpla cînd sfidezi Sistemul mafiot din România de azi

Ion Cristoiu: Pentru că l-a votat pe Călin Georgescu, Diaspora e pedepsită de regimul Nicușor Dan

Există, într-adevăr, și o cumetrie intelectuală în această Românie a tuturor posibilităților. A fost întrebat Nicușor Dan, iar acesta a spus că nu este nicio problemă dacă se comasează institutele, deoarece nu este vorba despre comasarea cercetătorilor, ci a bugetelor. Și eu cred că multe instituții, inclusiv cele de cultură, pot fi comasate.

Asta nu înseamnă că trebuie reduși cei care chiar lucrează, dar, spre exemplu, institutul are trei contabili și un șofer. De ce să aibă un șofer? Poate să investigheze crimele comunismului și fără șofer, șofer care, desigur, este pentru directorul institutului și este plătit din banii noștri.

Sondajul prezentat cu mare tam-tam și preluat imediat de presa „tefelistă”, din această gașcă de camarilă și clientelă intelectuală a puterii, ne-a arătat că ar exista o „nostalgie după comunism” în România.

O cercetare din start făcută superficial, pentru că, din punct de vedere istoric, orice cercetător serios îți va spune că „comunismul” nu este un fenomen omogen în România. Există comunismul din perioada stalinistă, comunismul hrușciovist, comunismul de tip dejist, apoi comunismul ceaușist — care, la rândul său, se împarte în mai multe etape.

Așadar, dacă spui că există nostalgie după comunism, trebuie să clarifici: după care perioadă? Stalinistă? Ceaușistă? Finalul anilor ’80? Primele etape din anii lui Ceaușescu? Nu — sondajul nu precizează nimic.

Până aici, cercetarea s-ar încadra într-un cadru normal, iar o firmă de sondare care se respectă ar prezenta doar câteva concluzii generale și ar lăsa specialiștii să le interpreteze. Dar, sigur, la această conferință de presă a fost prezent și directorul Șandru al IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului), care ar putea fi comasat. Și el, dar mai ales Ștefureac — care, repet, Remus Ștefureac, este general maior în rezervă.

Bun. N-am auzit până acum de istoricul sau cercetătorul Remus Ștefureac, dar acesta și-a permis, depășind cu mult limitele unei cercetări sociologice, să explice că această „nostalgie” este rezultatul unui război hibrid dus de Rusia în ultimii zece ani.

Serios, cât de naiv sau ipocrit poți fi, când Rusia lui Vladimir Putin este oficial anticomunistă, țaristă, conservatoare? Adică Vladimir Putin promovează comunismul în România? Mai mult, Ștefureac a afirmat că această nostalgie este și rezultatul faptului că acest război hibrid nu este contracarat printr-o campanie națională, pentru care statul român ar trebui să aloce un miliard de euro (!).

Deci, care este scopul real al acestei povești? Să se obțină un miliard de euro de la Guvern — adică din taxele noastre — în timp ce ni se taie fonduri de la spitale, educație și alte sectoare vitale. Iar miliardul să meargă la această „gașcă”, la institut, ca să nu mai aibă doar 36 de angajați, ci poate 500, cu vreo 10 directori, un „muzeu al comunismului”, o editură (probabil Humanitas) și alte edituri „prietene”, unde să se tipărească cărți anticomuniste, bineînțeles, pe comandă de la stat. Simpozioane urmate de mese festive și alte evenimente formale.

Deci, lupta împotriva „nostalgiei comuniste” ar costa, vezi Doamne, un miliard de euro. Băi, dar șmecher e omul! Și imediat au mușcat momeala, nu? Au sărit G4Media, Spotmedia, și ceilalți — cum se simte mirosul de friptură, imediat apar. Digi24, Antena… Cum adică? Păi, ca să lupți împotriva comunismului, trebuie să plătești emisiuni! Îl plătești pe Dan Voiculescu, îi dai bani ca să lupte împotriva comunismului, prin trustul lui, el fiind fost ofițer de Securitate!

Cam ăsta e, de fapt, scopul.