ANALIZĂ: Politica externă în era Băsescu - opţiune pro occidentală clară şi deteriorare a relaţiei cu Rusia

Mandatele lui Traian Băsescu se caracterizează printr-o opţiune europeană şi transatlantică fermă, România devenind în cei zece ani o piesă importantă în mecanismul aliat de apărare. La nivelul UE, şeful statului contabilizează o serie de eşecuri, precum Schengen, la fel şi în relaţia cu Rusia.

1145 afișări
Imaginea articolului ANALIZĂ: Politica externă în era Băsescu - opţiune pro occidentală clară şi deteriorare a relaţiei cu Rusia

Traian Basescu (Imagine: Silviu Matei/Mediafax Foto)

Traian Băsescu prezenta, pe 6 octombrie 2004, după validarea candidaturii sale la alegerile prezidenţiale în CNC al PD, câteva dintre obiectivele sale de politică externă: integrarea în UE, statutul în cadrul NATO, relaţiile cu SUA.

El susţinea că o ţară NATO poate fi importantă nu numai prin modernizarea Armatei, ci şi prin relaţii bune cu vecinii, menţionând Ucraina, Rusia, ţările din fosta Iugoslavie. Cât despre integrarea în UE, candidatul Băsescu afirma că România nu trebuie să intre în Uniunea Europeană "în genunchi".

Băsescu mai spunea că aderarea în 2007 rămâne un reper fundamental, dar care trebuie realizat în alt mod decât l-a programat guvernul Adrian Năstase.

Câteva zile mai târziu, prefigurând un alt stil prezidenţial faţă de predecesori, Traian Băsescu avea să spună că delegaţia franceză condusă de premierul Jean-Pierre Rafarin a venit la Bucureşti "să-şi ia tainul".

În 13 decembrie, în calitate de preşedinte ales, Traian Băsescu evoca axa Washington-Londra-Bucureşti drept prioritate externă şi reitera obiectivul de a avea relaţii bune cu Rusia, Ucraina, Belarus, Georgia, precum şi o relaţie cu R. Moldova "ca între două ţări care au acelaşi popor pe teritoriul lor".

 

Membri UE, dar cu MCV şi neacceptaţi în Schengen

 

În pofida dorinţei preşedintelui Traian Băsescu, România, alături de Bulgaria, a intrat în UE la data stabilită – 1 ianuarie 2007 - dar oarecum "în genunchi", fiind supuse unui Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) pe care nicio altă ţară nu l-a avut, nici măcar Croaţia, ultima venită în clubul comunitar.

Nici după opt ani în UE, Mecanismul Cooperare şi Verificare nu a fost ridicat, considerându-se că cele două ţări mai trebuie să facă progrese în lupta împotriva corupţiei, a criminalităţii organizate şi în vederea reformării instituţiilor.

În acest sens, sare în ochi asemănarea dintre două mesaje externe venite la diferenţă de 10 ani.

Pe 16 decembrie 2004, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Quinton Quayle, declara, pentru MEDIAFAX, că ţara sa este gata să lucreze îndeaproape cu preşedintele Traian Băsescu şi viitorul guvern, pentru a ajuta la succesul procesului de integrare a României în UE.

"Noi am apreciat în mod deosebit angajamentul electoral al domnului Băsescu privind lupta împotriva corupţiei. Marea Britanie este pregătită să ofere sprijin pentru realizarea acestui angajament", spunea diplomatul britanic.

Pe 28 noiembrie 2014, premierul britanic, David Cameron, îi transmitea preşedintelui ales, Klaus Iohannis, că Marea Britanie este gata să-l susţină în combaterea corupţiei, creşterea responsabilităţii şi îmbunătăţirea transparenţei.

În iulie 2010, după un MCV critic, preşedintele a avansat ideea unui raport care "să clarifice" îndeplinirea de către România a angajamentelor asumate la aderarea la UE.

În iulie 2012, Traian Băsescu, pe atunci preşedinte suspendat, a susţinut că ar fi avut o înţelegere cu reprezentanţii Comisiei Europene pentru eliminarea MCV începând cu luna iulie a anului 2014.

În aprilie 2013, şeful statului a declarat că a discutat cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, despre o "strategie" de ieşire a României din Mecanismul de Cooperare şi Verificare, după luna decembrie a anului trecut.

Toate aceste demersuri au rămas fără rezultat şi nimeni nu avansează, în prezent, un termen pentru renunţarea la acest raport pe care Băsescu îl vedea, în februarie 2014, transformat într-un instrument politic.

Situaţie similară şi în privinţa Schengen.

În septembrie 2010, Traian Băsescu le cerea ambasadorilor români în statele membre UE, să se implice pentru ca România să-şi atingă obiectivul de a adera în 2011 la Spaţiul Schengen, aceasta fiind "o prioritate zero a politicii externe".

În acelaşi an, el susţinea ferm că România nu acceptă ca intrarea în Schengen să fie condiţionată de MCV sau de alte subiecte.

Germania, Olanda, Franţa şi Finlanda au fost ţările care s-au opus, cel mai adesea, aderării României şi Bulgariei, încercările preşedintelui de a-i convinge pe interlocutorii din aceste state că ţara sa merită să fie în Schengen au eşuat.

De multe ori, şeful statului a răbufnit, folosind expresii prea puţin diplomatice la adresa acestor ţări şi a unor lideri europeni.

Cel mai memorabil moment al acestor demersuri este, fără îndoială, "războiul" cu Olanda.

În februarie 2011, Băsescu a criticat demnitarii europeni care ne tot dau lecţii, după ce Gerd Leers, ministrul olandez al Imigraţiei şi Azilului, a spus că România şi Bulgaria nu sunt pregătite pentru Schengen.

"Uniunea Europeană are câteva milioane de imigranţi ilegali. Aceia nu au trecut prin frontierele României, ci au trecut prin frontierele unor state care au vameşi şi poliţie de frontieră membre ale Spaţiului Schengen. Deci, nu avem de ce să ne băgăm sub masă să spunem: mai dă stăpâne, când nu asta este realitatea. Avem problemele noastre, luptăm cu ele, dar tuturor trebuie să ni se aplice aceleaşi standarde şi eu sunt de acord cu dumneavoastră sau cu ministrul olandez că trebuie ridicate standardele la frontierele Uniunii Europene", a replicat Traian Băsescu.

În septembrie a izbucnit ceea ce presa a numit "războiul lalelelor".

Acelaşi ministrul olandez al Imigraţiei a apreciat că blocarea unor tiruri cu flori din Olanda în vămile româneşti reprezintă un motiv în plus pentru menţinerea României în afara spaţiului Schengen. Decizia de blocare a acestor transporturi a avut loc la o zi după ce Haga a anunţat că blochează aderarea la Schengen.

Şeful statului a explicat că România duce o bătălie cu evaziunea fiscală şi nu are nimic împotriva lalelelor olandeze, precizând că a fost "o coincidenţă". Dar nu a uitat să anunţe că Bucureştiul va lua măsuri "foarte dure" de control al lactatelor, care vin din Olanda, dar şi din Polonia, din Ungaria şi alte state. "Domnii guvernanţi din Olanda trebuie să ştie că România este angajată într-o bătălie şi împotriva drogurilor. Şi se ştie că avem diferenţe de legislaţie. În Olanda sunt legalizate o parte din droguri. Noi am interzis etnobotabicele", a mai spus Băsescu.

Preşedintele avea să izbucnească din nou, în decembrie 2011, când a calificat drept "abuz" poziţia neschimbată a Olandei.

"Acum hai să o discutăm între noi: România are Albiţa, Olanda are Roterdam, da? Îmi pare rău, nu Albiţa este poarta de intrare a ţigărilor, a alcoolului a drogurilor de contrabandă şi nu România din neputinţă a legalizat prostituţia. Nu România din neputinţă a legalizat consumul de droguri", a spus Băsescu, pe 9 decembrie, la Bruxelles.

O zi mai târziu, le mărturisea jurnaliştilor că a încercat să evite zarzavaturile olandeze.

"Trebuie să recunosc că am evitat cât am putut zarzavaturile olandeze. Am preferat să cumpăr turceşti şi spaniole, dacă tot nu sunt româneşti. Şi cred că este bine să nu cumpărăm zarzavaturi olandeze", a spus el, după ce a făcut cumpărături la un supermarket.

"Nu putem tolera, pentru că, dacă acum stăm ca râmele, cum ne recomandă foarte mulţi - staţi, să stăm liniştiti, că sunt marile state ale UE... Da, sunt marile state, dar cei 22 de milioane de români au dreptul la respect", a declarat Traian Băsescu.

În decembrie, Franţa şi Germania au cerut Uniunii Europene să amâne aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen. Miniştrii german şi francez de Interne au trimis Comisiei Europene o scrisoare în care au apreciat că este "prematur" să se permită aderarea celor două ţări la zona Schengen în martie 2011, adăugând că România şi Bulgaria trebuie să facă "progrese ireversibile" în lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate.

Nici în primăvara lui 2012 Olanda nu a fost de acord cu aderarea celor două ţări, aşteptând raportul MCV din vară.

Preşedintele a acuzat Olanda că "face un abuz fără limite legat de un stat membru", el precizând că între condiţiile de aderare la Schengen nu se regăseşte şi MCV.

A obţinut totuşi un termen privind decizia momentului aderării României şi Bulgariei la Schengen, în septembrie, pe fondul blocajului exercitat de Olanda.

Coincidenţă sau nu, Băsescu l-a primit pe Matthijs van Bonzel să-şi prezinte scrisorile de acreditare abia pe 3 mai 2012, deşi ambasadorul olandez sosise în România în decembrie 2011.

Consiliul JAI din septembrie nu a mai avut însă loc, iar aderarea a mai fost amânată încă o dată pentru decembrie şi din nou pentru martie 2013.

În acest context, preşedintele a solicitat sprijinul cancelarului federal Angela Merkel pentru degajarea unei decizii favorabile aderării României la spaţiul Schengen în cursul anului 2013, dar anul trecut nu a dus la îndeplinirea obiectivului.

Nici în 2014 eforturile lui Traian Băsescu în acest sens nu au dat rezultat, deşi preşedintele mărturisea în februarie că îşi propune intrarea în Schengen măcar cu aeroporturile până la final de mandat.

Aderarea la zona euro în 2015 a rămas un alt obiectiv neatins al preşedintelui.

 

Relaţia cu Rusia s-a deteriorat şi mai mult în urma evenimentelor din Ucraina

 

La început de mandat, Băsescu şi-a propus o relaţie bună cu Rusia, dar atitudinea sa faţă de Moscova a fost marcată de inconstanţă.

Lucrurile păreau a merge într-o direcţie bună, după vizita la Moscova din februarie 2005. Cu acest prilej, preşedintele Băsescu a spus că şi-ar dori mult ca în perioada mandatului său de şef al statului să reuşească să fie unul dintre prietenii europeni ai Rusiei, adică unul din preşedinţii care poate fi sunat oricînd şi care, la rândul său, poate suna oricând.

La rândul său, preşedintele Vladimir Putin îşi exprima speranţa că vizita va contribui la stabilirea unor relaţii personale deschise şi la întărirea în continuare a relaţiilor dintre cele două ţări.

Delicatul subiect al tezaurului românesc n-a figurat pe agenda discuţiilor. De altfel, cele două părţi au cam evitat subiectul în cei 10 ani de mandat ai lui Băsescu.

În mai, Băsescu era din nou la Moscova, invitat la ceremoniile de marcare a 60 de ani de la sfîrşitul celui de-al doilea Război Mondial, şi spunea că este optimist în privinţa viitorului relaţiei ruso-române.

"Pornim de la faptul că recunoaştem interesele Federaţiei Ruse în bazinul Mării Negre şi, în acelaşi timp, ne dorim ca interesele noastre şi cele ale Republicii Moldova să fie recunoscute şi să li se acorde atenţie. Aceasta este cheia obţinerii unor excelente relaţii economice şi politice", a afirmat Băsescu.

În septembrie însă, el nu mai recunoştea interesele Rusiei în Marea Neagră ci acuza Rusia că tratează Marea Neagră de sute de ani ca pe "un lac rusesc".

În 2006, Băsescu revenea la sentimente mai bune, susţinând că "niciun proces de cooperare în regiunea Mării Negre nu poate fi complet fără aportul substanţial al Rusiei".

Spre sfârşit de an, evoca monopolul energetic rusesc folosit ca un instrument de presiune politică, determinându-l pe ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, să-i reproşeze "atitudini neprietenoase" faţă de Rusia.

Chiar înainte ca România să găzduiască summit-ul NATO din 2008, la care fusese invitat şi Vladimir Putin, preşedintele Traian Băsescu acuza Federaţia Rusă că încă nu a ieşit din logica Războiului Rece în abordările faţă de Alianţă şi o sfătuia să intre în cea a parteneriatului.

Pe 4 aprilie, la întâlnirea cu Putin, Băsescu îi mulţumea acestuia "pentru relaţiile foarte bune" din 2005 până atunci. Era de altfel prima vizită a unui şef de stat rus în România după 1990.

După întrevederea de la Bucureşti, Traian Băsescu anunţa o vizită la Moscova în toamna acelui an, când ar fi urmat să discute un contract direct cu Gazprom, pentru evitarea importului de gaze prin intermediari.

Vizita nu a mai avut loc, Băsescu rezumându-se în a spune că "nu s-au îndeplinit toate condiţiile".

La sfârşitul anului, preşedintele recunoştea că se poate vorbi despre "un semieşec" în relaţia cu Rusia, dar că 2008 a deschis anumite perspective în relaţia României cu Federaţia Rusă care ar trebui continuate în 2009. An în care preşedintele a intenţionat din nou să ajungă la Moscova pentru a semna o serie de acorduri. Fără succes.

De altfel, din 2009 relaţia cu Rusia a început să se deterioreze, mai ales pe fondul îngrijorărilor Moscovei faţă de preconizata amplasare a scutului american antirachetă în România. În pofida asigurărilor oferite de România şi SUA, Rusia susţine în continuare că scutul reprezintă o ameninţare la adresa sa.

2010 a fost marcat de acuzaţii de spionaj. Imediat după ce un diplomat rus din România a fost declarat persona non grata, FSB a anunţat că l-a reţinut, în flagrant, pe diplomatul român Gabriel Grecu, secretar I al ambasadei române la Moscova, în timp ce încerca să obţină informaţii secrete de la un cetăţean rus.

Tensiunile au fost puse de Traian Băsescu şi pe seama poziţiei României faţă de Republica Moldova.

"Astfel de bravade neruşinate care justifică agresiunea fascistă şi profanează memoria milioanelor de jertfiţi ai nazimului este inadmisibilă şi merită o apreciere adecvată din partea Europei", a reacţionat MAE rus, după ce preşedintele a spus, în 2011, că, şi el ar fi cerut în urmă cu 70 de ani soldaţilor români să treacă Prutul.

În 2013 au fost făcute o serie de progrese, prin vizita ministrului de Externe la Moscova şi semnarea unor memorandumuri de cooperare cu ocazia prezenţei la Bucureşti a lui Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse.

Şi Băsescu s-ar fi dus în Rusia dar a mărturisit cu părere de rău că nu a primit nicio invitaţie. Moment în care a recunoscut că nu are încredere în Moscova, cum nici Moscova nu are încredere în el, ca urmare a opţiunii sale ireversibile către Vest.

La începutul ultimului an de mandat, Băsescu spera încă o dată la o îmbunătăţire a relaţiei cu Rusia. Au venit însă acţiunile Moscovei în estul Ucrainei şi anexarea ilegală a Crimeei, care au îndepărtat şi mai mult perspectiva unor relaţii bune între cele două ţări, mai ales că preşedintele României s-a numărat printre liderii europeni cei mai vocali în privinţa aplicării de sancţiuni Rusiei.

Băsescu a fost unul dintre liderii europeni care au criticat în termenii cei mai duri intervenţia Rusiei în Crimeea, calificând-o drept "agresiune". L-a acuzat, totodată, pe Putin că vrea să reconstruiască URSS.

Printre schimburile de replici cu vicepremierul Dmitri Rogozin privind consumul de alcool, preşedintele caracteriza relaţia cu Rusia în felul următor: "Nu ne pupăm, dar nu înseamnă că relaţia este ruptă, avem ambasadele, utilizăm ambasadele pentru a ne transmite mesaje".

 

Republica Moldova, adusă mai aproape de UE

 

Fără îndoială, apropierea R. Moldova de UE reprezintă un succes al politicii externe româneşti în cele două mandate ale preşedintelui Traian Băsescu, care a pledat de la început cauza europeană a Chişinăului.

Prima vizită externă a lui Traian Băsescu a fost la în Republica Moldova, în ianuarie 2005.

Preşedintele declara, la Chişinău, la finalul convorbirilor cu Vladimir Voronin, că România va fi cel mai puternic avocat al Republicii Moldova pentru integrarea în UE şi că nu va permite niciodată ca această ţară să fie şantajată pentru energia electrică.

Abordare constantă a preşedintelui, care în cei 10 ani a contribuit la transformarea R. Moldova dintr-o "Cenuşăreasă" a Europei într-o ţară care a semnat un Acord de Asociere cu UE şi poate spera să devină membră a spaţiului comunitar. În plus, cetăţenii moldoveni pot, de anul acesta, să călătorească fără vize pe teritoriul UE.

"În momentul în care am început să particip la Consiliul European, nu exista Republica Moldova în documentele Consiliului şi, pe urmă, sistematic, am adus Republica Moldova în atenţia Uniunii Europene, a Comisiei Europene", a spus recent Băsescu.

Indiferent la criticile UE, preşedintele a dus o politică favorabilă acordării cetăţeniei române pentru moldoveni.

Ceea ce Băsescu nu a reuşit, dar nici liderii europeni şi organizaţii internaţionale precum OSCE, a fost soluţionarea problemei Transnistriei, rămasă încă în zona de influenţă rusă, chiar dacă este parte a R. Moldova.

Rămâne de văzut dacă românii şi moldovenii vor forma la un moment dat un singur sfat, aşa cum a sperat Băsescu.

"Eu sunt mai puţin interesat de ce cred unii şi alţii în Occident. Eu am spus-o cinstit şi, de regulă, oamenii cinstiţi trebuie luaţi aşa cum sunt, în sufletul meu mi-aş dori mult unirea României cu Republica Moldova pentru că eu nu renunţ la teoria că suntem un popor, în două state independente, dar acest lucru nu se face nici cu forţa nici cu amăgiri", a declarat, pe 29 octombrie, Traian Băsescu, susţinând, totodată, că va cere cetăţenia R. Moldova.

Consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA, prin amplasarea scutului la Deveselu

 

"Aţi ezitat să veniţi după al doilea Război Mondial, dar nu este prea târziu nici acum şi aşteptăm cooperarea pentru instalarea bazelor militare în România", i-a spus, pe 15 decembrie 2004, preşedintele ales, Traian Băsescu, liderului de la Casa Albă George W. Bush, care îl sunase să-l felicite pentru câştigarea alegerilor.

Pe 9 martie 2005, George W. Bush îl primea pe Traian Băsescu la Casa Albă şi declara că România este "un aliat special" al SUA, pentru că împărtăşeşte aceleaşi valori privind drepturile omului, statul de drept, transparenţa, lupta împotriva corupţiei, iar pe preşedinte îl caracteriza drept "un lider deosebit".

De-a lungul mandatelor, preşedintele nu şi-a ascuns niciodată orientarea proamericană, chiar dacă a provocat uneori reacţii destul de dure în cadrul UE, mai ales din partea Franţei, care a fost mereu principalul susţinător al Bucureştiului în eforturile de aderare.

Axa Washington-Londra-Bucureşti, anunţată de Băsescu după câştigarea alegerilor s-a transformat în timp într-o axă Washington-Bucureşti.

Europenii nu au privit niciodată cu ochi buni "atracţia" României şi Poloniei pentru SUA, dar cele două ţări, dar Bucureştiul şi Varşovia, au pledat constant pentru o prezenţă americană pe teritoriul lor.

În primul an de mandat s-au încheiat negocierile privind amplasarea în România a facilităţilor militare americane, prin semnarea unui acord, la 6 decembrie, la Cotroceni, de către ministrul român de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, şi secretarul de stat al SUA, Condoleezza Rice.

Băsescu a văzut în semnarea documentului o garanţie a faptului că România va deveni "un pilon de stabilitate în regiune".

Au urmat negocierile privind amplasarea unor elemente ale scutului american antirachetă pe teritoriul României, sistemul de la Deveselu urmând să devină operaţional anul viitor.

"România intră în clubul statelor membre NATO care vor asigura una din cele mai perfecţionate soluţii de protejare a cetăţenilor europeni şi a cetăţenilor americani împotriva ameninţării reale pe care o reprezintă atactul cu rachete balistice", a spus Băsescu, pe 28 octombrie 2013, la ceremonia de marcare a demarării lucrărilor la scut.

"Sentimentul meu este acela al datoriei împlinite", a mai spus el, în încheierea discursului.

Parteneriatul strategic lansat în 1997 cu ocazia vizitei preşedintelui de atunci Bill Clinton la Bucureşti nu a fost transpus niciodată într-un document bilateral româno-american până pe 13 septembrie 2011, când preşedinţii Traian Băsescu şi Barack Obama au semnat, la Casa Albă, Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru secolul XXI.

Numit de Băsescu "un fel de Plan Marshall", documentul a avut ca scop întărirea cooperării în mai multe domenii, ceea ce s-a şi petrecut. Nerezolvată a rămas problema vizelor americane pentru cetăţenii români, deşi în Declaraţia stă scris că preşedintele Obama va sprijini modificarea legislaţiei în aşa fel încât România să îndeplinească condiţiile de primire în Visa Waiver.

Concomitent cu opţiunea proamericană, Băsescu a încercat să ofere României un rol cât mai vizibil în cadrul Alianţei.

În mandatele sale, armata română a luat parte la numeroase operaţiuni militare, iar după retragerea din Afganistan România a primit sarcina de a asigura paza Aeroportului din Kandahar.

La summit-ul din septembrie, NATO a desemnat România drept naţiune-lider la Fondul de Sprijin (Trust Fund) pentru dezvoltarea capacităţii de apărare cibernetică a Ucrainei.

 

Vizionar în chestiunea Mării Negre şi a independenţei energetice faţă de Rusia

 

Traian Băsescu a evocat permanent importanţa strategică a Mării Negre, chiar şi atunci când puţini politicieni din România şi chiar din Europa erau atenţi la evoluţiile din zonă.

La primul său Consiliu Nord-Atlantic, pe 22 februarie 2005, Băsescu le vorbea liderilor transatlantici despre importanţa Mării Negre din perspectiva resurselor energetice, considerînd că rezervele caspice şi cele ale Mării Negre ar trebui să fie o motivaţie pentru participarea NATO şi a UE la procesele de democratizare a unor ţări precum Georgia, Ucraina sau Republica Moldova.

În martie 2005, pleda la Washington în favoarea realizării unei strategii pentru promovarea securităţii şi consolidarea proceselor democratice din zona Mării Negre şi spunea că plasarea bazelor militare ale SUA la Marea Neagră ar contribui semnificativ la securitatea întregii regiuni.

În toamnă, promitea că România va trage continuu semnale de alarmă că în Marea Neagră trebuie intervenit cu mijloace diplomatice pentru a nu apărea războaie regionale, în condiţiile existenţei mai multor conflicte îngheţate - Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah.

Băsescu s-a ţinut de cuvânt, iar chestiunea a fost pusă pe tapet la toate întrevederile şi reuniunile importante.

Marea Neagră va fi "cheia Europei, în următorii 10, 20 de ani", afirma Băsescu, la Vilnius, în 2006.

În acelaşi an, atrăgea atenţia UE că problemele regiunii Mării Negre, precum conflictele îngheţate, traficul de arme, de droguri şi de fiinţe umane din fostele republici sovietice spre Europa, vor deveni şi preocuparea Uniunii, după aderarea României.

De altfel, avea să pledeze, la Consiliul European, pentru introducerea Mării Negre în strategia de securitate maritimă a Uniunii Europene.

Spre satisfacţia sa, în rezoluţia summitului NATO de la Riga s-a făcut referire la conflictele îngheţate din zona Mării Negre. La fel s-a întâmplat şi la summitul din 2008 de la Bucureşti.

Cu toate acestea, cele patru conflicte îngheţate n-au dispărut. Mai mult, situaţia din Ucraina riscă să se transforme într-un nou conflict îngheţat.

"În opinia noastră, Marea Neagră a devenit, acum, partea cea mai sensibilă în regiune. Este vulnerabilitatea cea mai mare pe care o avem. Este, dacă vreţi, stomacul moale", îi comunica, anul acesta, Traian Băsescu fostului secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen.

Motiv pentru care la ultimul summit NATO, din septembrie, a avut ca obiectiv major o prezenţă navală consolidată a Alianţei în Marea Neagră.

A obţinut această prezenţă consolidată, precum şi recunoaşterea importanţei deosebite a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică, dar şi un comandament NATO pe teritoriul României.

Acţiunile Rusiei în Ucraina au arătat justeţea insistenţelor preşedintelui în vederea unei reduceri a dependenţei energetice a Europei faţă de Rusia.

"Uniunea Europeană trebuie să iasă din situaţia de dependenţă faţă de gazele naturale livrate de Rusia, pentru a evita riscul de transformare a gigantului rus Gazprom într-un "instrument de presiune politică", avertiza Traian Băsescu, în 2006.

În acest sens, preşedintele a fost un susţinător ferm al gazoductului Nabucco, un proiect al UE, sprijinit şi de SUA, care ar fi dus la diversificarea surselor de aprovizionare. În 2013, Nabucco a eşuat, din cauză că acţionarii nu au reuşit să asigure furnizori de gaze prin conductă.

În opinia sa, eşecul Nabucco a fost cauzat de lipsa de solidaritate şi de faptul că politica europeană în domeniul energiei "s-a dovedit doar o declaraţie fără acoperire".

 

Moştenirea lui Băsescu în viziunea lui Băsescu: Las o ţară mai mare şi mai sigură

 

La sfârşitul primului mandat, Traian Băsescu se mândrea că lasă o ţară mai mare decât a primit de la Ion Iliescu.

"Am luat o Românie mai mică de la Ion Iliescu şi la sfârşitul primului mandat las tuturor românilor o Românie mai mare decât am primit-o şi asta în primul rând este că şi voi românii aţi vrut ca să se câştige acest proces extrem de important la Haga (procesul împotriva Ucrainei, în urma căruia România a câştigat 9.600 de kilometri pătraţi de platou continental în Marea Neagră - n.r.)", a spus Traian Băsescu, în noiembrie 2009.

După 10 ani de mandat, care coincid cu 10 ani de apartenenţă a României la NATO, Traian Băsescu spunea, pe 31 martie 2014: "Niciodată România nu a fost mai sigură, din punct de vedere al securităţii, cum este astăzi".

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici