Goţiu, despre maşina M... PSD: Nu e un caz izolat, ci confirmă obedienţa faţă de Puterea politică

„Cazul cetăţeanului român cu plăcuţele de înmatriculare din Suedia vine doar să confirme această mentalitate a unor şefi din Ministerul Afacerilor Interne, din Poliţie şi Jandarmerie, şi a unor angajaţi obedienţi, care slujesc mai-marilor lor politici, nicidecum cetăţenii. Sunt exemple ”de manual” pentru manifestările unui stat poliţienesc, arbitrar, autoritar şi, în cele din urmă, totalitar. Un stat în care Ministerul de Interne ajunge să fie o forţă de opresiune împotriva cetăţenilor, nu una care să-i apere de hoţi şi de abuzuri. În cazul scandalului maşinii cu numere de înmatriculare din Suedia, Poliţia a dovedit, însă, nu doar obedienţă faţă de Putere, ci şi o incompetenţă strigătoare la cer. În doar câteva zile, a ieşit la iveală că şefii din MAI habar n-au de prevederile Convenţiei de la Viena, de legislaţia naţională şi comunitară din domeniu, că nu ştiu că Helmuth Duckadam are în circulaţie o maşină cu ”număr” de înmatriculare STEAUA (fără vreo cifră), iar Simona Halep cu SIMONA (în acest din urmă caz, număr eliberat chiar în România). Ori că, tot în România, circulă maşini cu numere de înmatriculare dubioase, precum cel devenit deja ”celebru” B 314 ZDA (că doar nu ne-am aştepta ca uni şefii din Poliţie ”să se prindă” că 3,14 e valoarea lui PI…), despre care presa a relatat încă din… 2010”, a scris senatorul USR Mihai Goţiu pe pagina sa de Facebook.

El compară acţiunea Poliţiei Române, în cazul şoferului cu număr înmatriculat în Suedia, cu o altă întervenţie din timpul protestelor „Roşia Montană”.

„Pe 7 noiembrie 2011, un grup de activişti a ocupat clădirea fostului Hotel Conti din Cluj, în semn de protest împotriva susţinerii politice a proiectului minier cu cianuri de la Roşia Montană. Un banner imens, cu mesajul ”Revoluţia începe la Roşia Montană” a intrat în istorie. Încă din primele minute ale ocupării, autorităţile şi-au pus în gând să-i scoată din clădire, doar că aveau o problemă: nici Jandarmeria nu putea interveni, pentru că nu erau într-un spaţiu public, dar nici Poliţia, pentru că era necesară o plângere pentru tulburare de posesie. Iar proprietarul sau administratorul nu era cunoscut, clădirea (ajunsă într-un stadiu avansat de degradare) fiind subiectul unor litigii în instanţă. Asta nu l-a oprit pe un şef al Poliţiei locale să declare presei că va găsi el un motiv să-i scoată de acolo. Pe d-l comandant de Poliţie nu-l interesa să stabilească, prima dată, dacă activiştii încălcau sau nu vreo lege, ci doar să găsească un pretext pentru a-şi ”exercita autoritatea”. Până la urmă, l-a găsit (pretext invalidat, ulterior, de justiţie) şi i-a scos pe sus pe cei care luptau pentru Roşia Montană. Intervenţia în forţă n-a făcut, însă, decât să crească puterea rezistenţei – au urmat proteste în serie în zilele şi lunile următoare, care au influenţat şi protestele de la începutul anului 2012 şi pe cele din Toamna Românească a anului 2013”, mai scrie senatorul pe pagina sa.

De asemenea, Mihai Goţiu aminteşte şi de amenzile date în timpul protestelor din sănătate, din 2012, dar şi cele pentru Colectiv, despre care scrie că „ au fost date în temeiul Legii adunărilor publice nr. 60/1991, al cărei scop declarat, chiar la articolul 1, este de a garanta libertatea de exprimare”.

„Ultimii ani au stat sub semnul contestărilor în stradă – de la cele pentru Roşia Montană (din 2011 şi 2013), împotriva fracking-ului (2013 şi 2014), cele pentru sănătate (2012), dreptul la vot al românilor din diaspora (2014), pentru păduri (2015) şi până la cele împotriva corupţiei (Colectiv, 2016) şi pentru justiţie (din februarie 2017 până în prezent). Şi au mai fost şi multe alte cauze care i-au scos pe cetăţenii români la proteste publice în ultimii ani. Jandarmeria a dat amenzi peste amenzi (cele mai multe dintre ele contestate şi anulate în instanţe). Statisticile, puse la dispoziţie chiar de către Jandarmerie, arată că în toată această perioadă, în medie, 6 (şase) amenzi din 7 (şapte) au fost date organizatorilor şi/sau participanţilor la proteste, şi doar una din şapte celor care încercau să oprească desfăşurarea acestor proteste. Culmea e că aceste amenzi au fost date în temeiul Legii adunărilor publice nr. 60/1991, al cărei scop declarat, chiar la articolul 1, este de a garanta libertatea de exprimare: ”Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege.”. Şefii Jandarmeriei au ales să ”garanteze” libertatea de exprimare cu gaze lacrimogene, bastoane, dube şi amenzi. Pe principiul: ”te amendez fie pentru că ai şapcă, fie pentru că nu ai şapcă”, aminteşte senatorul USR, Mihai Goţiu.