Spionii români deconspiraţi - uitaţi înainte de a deveni legende

Mai mult sau mai puţin spectaculoase, cazurile cu spioni români au atras atenţia opiniei publice şi au ţinut prima pagină a ziarelor, dar ecoul lor s-a estompat destul de repede, unele cazuri încheindu-se cu procese interminabile, iar altele prin uitare şi lipsa declaraţiilor oficiale.

7179 afișări
Imaginea articolului Spionii români deconspiraţi - uitaţi înainte de a deveni legende

Spionii români deconspiraţi - uitaţi înainte de a deveni legende (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Anunţul făcut luni de FSB referitor la secretarul I al ambasadei României la Moscova, Gabriel Grecu, este doar ultimul dintr-o serie de cazuri în care presa a aflat şi a relatat despre existenţa şi activităţile "spionilor" români sau aflaţi pe teritoriul României.

Unul dintre cele mai sonore dar şi recente scandaluri de spionaj a izbucnit la începutul lui 2009. Autorităţile române au fost atunci, ca şi acum, extrem de rezervate în declaraţii. De fapt, presa ucraineană a anunţat atunci că autorităţile de la Kiev au expulzat doi diplomaţi români, după ce Bucureştiul a luat măsuri similare în privinţa ataşatului militar din România, Serghei Ilniţki şi adjunctului acestuia.

Tot la începutul lui 2009, subofiţerul MApN Floricel Achim şi cetăţeanul bulgar Marinov Zikolov au fost arestaţi în România pentru trădare prin transmitere de secrete şi spionaj, fiind acuzaţi că au manipulat informaţii de natură să pună în pericol securitatea naţională. Anchetatorii au stabilit în acest caz că, din anul 2001, Floricel Achim l-a cunoscut pe Marinov Zikolov şi a legat o relaţie de amiciţie cu acesta. În baza acestei relaţii, în perioada 2001-2009, Floricel Achim ar fi procurat din reţelele informatice ale unităţii militare documente secrete de stat pe care le-ar fi transmis lui Marinov Zikolov, susţine instanţa. Marinov Zikolov a lucrat ca ataşat militar al Ambasadei Bulgariei din noiembrie 1998 până la mijlocul anului 2000. El nu şi-a terminat mandatul pentru că s-a întors în Bulgaria, de unde a revenit ca om de afaceri.

Cei doi au fost trimişi în judecată, în 22 iunie 2009, de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Floricel Achim a fost judecat pentru trădare prin transmitere de secrete, instanţa stabilind în cazul său degradarea militară, iar Marinov Zikolov, pentru spionaj. În cele din urmă, la 18 iunie, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat la câte 12 ani şi şase luni de detenţie pe Marinov Zikolov şi pe Floricel Achim pentru spionaj, decizia putând fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Avocatul lui Marinov Zikolov a anunţat în luna iulie că acesta a decis să acţioneze statul român la CEDO, acuzând încălcarea drepturilor în timpul anchetei şi a procesului. Judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) au apreciat că plângerea este admisibilă, astfel că o vor lua în discuţie.

Un alt caz celebru de spionaj, izbucnit la finalul anului 2006, a dus, la acea vreme, la demisia a doi miniştri.

Astfel, Codruţ Şereş renunţa la funcţia de ministru al Economiei şi Comerţului la finalul lui 2006 după implicarea numelui său într-un dosar devenit cunoscut sub numele de dosarul privatizărilor strategice. În scandal intra şi numele unui alt ministru de la acea dată, Zsolt Nagy, dar şi cele ale consultanţilor bulgari Stamen Stanchev şi Vadim Benyatov, precum şi a unor oameni de afaceri.

Aşa-numitul "proces al privatizărilor" a început în 20 aprilie 2007 doar cu acuzaţii Stamen Stanchev - consultant internaţional, Mihai Dorinel Mucea - fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) şi Mihai Radu Donciu - fost consilier al Ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (cu responsabilităţi pe linia privatizării agenţilor economici în subordinea ministrului). Stanchev, Mucea şi Donciu au fost trimişi în judecată în 18 aprilie 2007, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la Vadim Benyatov Don.

Vadim Benyatov Don a fost trimis în judecată în 13 septembrie 2007, pentru că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, informaţii care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.

Doi ani mai târziu, la 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată şi pe Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei şi Comerţului, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Gabor Kerekeş, Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra, cetăţean româno-englez, Michal Susak, cetăţean ceh şi Mustafa Oral, cetăţean turc. Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 - 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau aderat la un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, din care au făcut parte şi Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În sarcina celor şase inculpaţi s-au reţinut comiterea de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu privatizarea S.C. Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procese de privatizare/restructurare a S.C. Romaero S.A. Bucureşti şi S.C. Avioane S.A. Craiova, aflate în portofoliul MEC - OPSPI, consultanţă în vederea privatizării S.N. Radiocomunicaţii, adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării C.N. Poşta Română din portofoliul MCTI, selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la S.C. Romtelecom S.A. din portofoliul MCTI.

Procesul este în curs. Curtea de Apel Bucureşti a decis să trimită la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul în care sunt judecaţi Stamen Stanchev şi Vadim Benyatov, pentru ca această instanţă să decidă dacă îl va reuni cu cel în care au fost trimişi în judecată Codruţ Sereş şi Zsolt Nagy. Instanţa decisese, în aprilie 2009, ca dosarele în care sunt acuzaţi Vadim Benyatov şi Stamen Stancev să fie judecate în cadrul aceluiaşi proces, deoarece privesc aceleaşi fapte, ei fiind trimişi în judecată în cazul privatizărilor strategice. La 24 februarie, instanţa supremă a decis reluarea la 27 aprilie a dezbaterilor pentru dosarul privatizărilor strategice, din cauza unei probleme de procedură.

În România au fost însă, în ultimii 20 de ani, şi alte scandaluri de spionaj rămase în unele cazuri fără urmări juridice şi al căror ecou s-a estompat fie odată cu trecerea timpului, fie din lipsa unor confirmări oficiale care să le facă să devină mai mult decât ştiri de presă.

Astfel, în vara lui 2007 apăreau în cotidianul "Ziua" informaţii din surse neoficiale care spuneau că "escadrilele de avioane de cercetare fără pilot de tip Shadow 600, aflate în dotarea armatei române, au început de câteva luni să desfăşoare misiuni de spionaj în apele internaţionale ale Mării Negre şi la limita spaţiului aerian al Republicii Moldova şi sudul Ucrainei". Ministerul Apărării a negat atunci categoric informaţiile, arătând că aparatele de zbor aflate la Mihail Kogălniceanu din 2005 "au executat numai zboruri de instrucţie şi antrenament, fără a depăşi raionul aerodromului".

Acuzaţiile de spionaj, mai mult sau mai puţin voalate, nu au lipsit nici din tumultuoasa relaţie a României cu Republica Moldova. Astfel, în martie 2002 era declarat persona non grata ataşatul militar al Ambasadei României, colonelul Ion Ungureanu. Ministerul moldovean de Externe susţinea la acea dată că decizia de expulzare a oficialului român se bazează pe "probe sigure şi necontestabile" privind incompatibilitatea activităţii ataşatului militar român cu statutul de diplomat.

Ion Stavilă, adjunct al ministrului moldovean de Externe de la acea dată, spunea atunci jurnaliştilor moldoveni că expulzarea unui diplomat este o practică de obicei aplicată diplomaţilor străini în cazul în care aceştia au întreprins acţiuni care nu sunt compatibile cu statutul lor de diplomat. Printre acestea, el a citat actele de spionaj, traficul ilegal de droguri sau de obiecte de artă, declaraţii care compromit o persoană oficială, acţiuni care contravin suveranităţii unui stat şi amestecul în treburile interne ale statului. Ataşatul militar al României la Chişinău, colonelul Ion Ungureanu, a afirmat ulterior, într-un interviu publicat în săptămânalul moldovean "Timpul", că, în trei ani şi jumătate de când se afla la post, şi-a desfăşurat activitatea în strictă conformitate cu legile Republicii Moldova. Nu fără umor, colonelul Ungureanu arăta că nu poate fi învinuit de spionaj, deoarece, "în Moldova nici nu aveam ce secrete să fur". "Industria nu funcţionează, iar cultivarea legumelor şi a viţei-de-vie nu reprezintă o taină pentru nimeni", a explicat Ungureanu.

În noiembrie 1994, deputatul PUNR de la acel moment Vasile Matei, membru în Comisia parlamentară de control al activităţii SRI, relua de la tribuna Parlamentului informaţii acordate anterior MEDIAFAX potrivit cărora pe teritoriul României s-a intensificat activitatea de spionaj a serviciilor secrete străine. El spunea atunci că în România "acţionează spionii din Rusia, Ucraina şi, din nefericire pentru noi, din Republica Moldova".

Acestea sunt doar câteva dintre cazurile despre care presa a aflat. Pe lângă acestea au circulat şi întotdeauna se vor bucura de interes zvonurile şi legendele despre presupusele acţiuni şi reuşite ale spionajului şi spionilor români.

Oricum, într-o ţară în care obsesiile securităţii omniprezente sunt încă la ordinea zilei, spionii deconspiraţi nu reuşesc nici pe departe să se încadreze în tiparul consacrat în conştiinţa colectivă.

(Material realizat de Miruna Badea, miruna.badea@mediafax.ro)

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici