(P) Tsundoku: Obiceiul de a acumula cărţi, dar fără a le citi

Într-un teanc pe noptieră, de parcă ne-ar păzi visul, acumulate pe un raft în bibliotecă care îşi aşteaptă rândul sau camuflate printre celelalte, cărţile pe care nu le citim ne însoţesc întru aşteptare, anxietate sau siguranţă şi ele definesc, tot din lipsa de concreteţe, amprenta unui cititor. Japonezii au fost primii care au spus-o în cuvinte: numesc „Tsundoku” obiceiul de a cumpăra cărţi şi, din lipsă de timp, din fetiş pentru obiect sau simplă amânare, de a le acumula şi atât.

În romanul său „Biblioteca cărţilor respinse” (2017), scriitorul francez David Foenkinos spune povestea unui bibliotecar care primeşte şi protejează într-o bibliotecă din oraşul Crozon manuscrisele care au fost respinse de editori. În vacanţă, o editoare şi soţul ei scriitor vizitează biblioteca cărţilor respinse - condamnate să fie „necitite” - şi găsesc o lucrare best-seller, „Ultimele ore ale unei poveşti de dragoste”, un roman scris de un oarecare Henri Pick, care a murit cu doi ani mai devreme. Întâmplarea descoperirii şi a acelei lecturi neprevăzute sunt motorul pentru restul romanului.

A te bucura de plimbatul şi răsfoitul de cărţi în biblioteci şi librării prezintă un risc care, pentru mulţi, este o adevărată plăcere: ajungem să acumulăm mormane de cărţi sau pe rafturi, dincolo de posibilităţile noastre. Această colecţie de volume acumulate are un nume specific în japoneză: tsundoku. Un termen care a început deja să fie folosit pe cele cinci continente.

Tsundoku poate fi tradus popular ca „bibliomanie“. Acest concept descrie senzaţia de a avea o casă cu cărţi strânse pentru simpla plăcere de a le privi. Cuvântul provine din termenii populari de argou japonez tsunde-oku, care înseamnă „să îngrămădeşti lucruri”, şi dokusho, care înseamnă să citeşti cărţi.

La prima vedere, se poate părea că tsundoku este „practicat” de persoanele triste care merg în librării în efortul de a continua să „hrănească” grămada. Cu toate acestea, este mai mult decât probabil ca toţi iubitorii de lectură să aibă în bibliotecile lor volume pe care nu le-au terminat de citit, fie pentru că subiectul nu îi convinge, fie pentru că aşteaptă sosirea acelui moment de relaxare care le permite să devoreze cărţile.

Librărie online & cărţi - oferte & recenzii

În plus, pentru mulţi, a fi înconjurat de cărţi aduce o senzaţie reconfortantă şi liniştea de a avea mai multe cunoştinţe şi divertisment la îndemână.

Rutina şi programul aglomerat pot fi unele dintre motivele care duc la această situaţie. Pentru toţi cei cărora le place să se plimbe prin librării şi biblioteci şi ajung să cumpere volume noi, există mai multe metode de organizare. Unele în favoarea tsundoku şi altele împotriva.

În grupul din urmă se află tocmai japoneza Marie Kondo, autor, femeie de afaceri şi consultant care a scris patru cărţi despre arta organizării. Guru al ordinii japoneze apără ideea că, pentru a avea o bibliotecă bine structurată, este important să aveţi doar acele cărţi pe care le-aţi şi citit. De aceea, obiectivul şi recomandarea sa este de a avea o colecţie cât mai mică de cărţi.

Pentru a face acest lucru, este necesar să eliminaţi toate volumele şi să le puneţi deoparte. Apoi, trebuie să le organizaţi în două grămezi, împărţindu-le în cărţi care trebuie citite şi cărţi care trebuie donate. Pentru a face o astfel de distincţie, Kondo susţine puterea energiei. În acest fel este posibil să se facă o curăţenie generală într-o bibliotecă plină de lucrări care furnizează energie.

În schimb, pentru toţi acei iubitori de tsundoku există şi alte metode de organizare care permit continuarea acumulării de volume. Cărţile pot fi sortate în funcţie de diferite criterii: subiecte, autori, colecţii sau titluri în ordine alfabetică.

Diferitele formate şi dimensiuni ale volumelor depind, de asemenea, de toţi aceşti parametri. Este recomandabil să combinaţi criterii pentru a evita golurile din rafturi şi risipa spaţiului disponibil. În plus, este recomandabil să rezervaţi partea superioară a rafturilor pentru lucrări mari, deoarece acestea au fonturi de dimensiuni proeminente care sunt mai uşor de diferenţiat de la o distanţă mai mare, în timp ce cele mici vor fi la nivelul ochilor.

Librărie online & cărţi - oferte eMAG

Nu uitaţi că, în cele din urmă, biblioteca este un spaţiu dinamic care poate fi mereu în transformare. Dacă de obicei se adaugă cărţi, un raft pentru completări sau lucrări pentru următoarea lectură poate fi lăsat într-un loc la îndemână înainte de a le plasa în ceea ce va fi locul lor definitiv în bibliotecă.

În ceea ce priveşte împrumutul cărţilor, dacă cineva renunţă la multe exemplare ale proprietăţii lor, există o variantă decorativă care funcţionează ca un memento: machete care se află între exemplare în locul cărţii lipsă. Cu ele, este uşor să recunoaşteţi dintr-o privire câte au fost împrumutate. Desigur, poate că nu le readuceţi înapoi, iar asta vă ajută să evitaţi acumularea de volume pe care nu aveţi intenţia de a le reciti.