ANALIZĂ | Avocat Cătălin Oncescu: OUG pe legile justiţiei stabileşte paşii în numirea procurorilor-şefi

Cu privire la Articolul II al Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, trebuie menţionat că acesta priveşte Legea nr. 242/2018, promulgată prin Decretul nr. 846 din 12.10.2018, lege care modifică şi completează Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În primul rând, este vizat alineatul (7) al Articolul 57 din Legea nr. 303/2004, forma propusă prin Ordonanţa de urgenţă fiind următoarea:

„(7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, dispoziţiile alin. (1) – (6) fiind aplicabile în mod corespunzător. Delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dispune cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori.”

Spre comparaţie, forma actuală a alineatului (7), conform Legii nr. 242/2018, este:

„(7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, dispoziţiile alin. (1) – (6) fiind aplicabile în mod corespunzător.”

Până la adoptarea Legii nr. 242/2018, delegarea procurorilor de la parchetul la care funcţionau la un alt parchet (indiferent de grad) se dispunea, prin Ordin, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşa cum se observă, Legea nr. 242/2018 modifică această procedură, numirea urmând să fie realizată prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor alin. (1) – (6) ale articolului 57.

La rândul lor, aceste prime alineate stabilesc că, în cazul delegării judecătorilor de la la instanţa la care funcţionează la o altă instanţă, se pronunţă plenul Consiliul Superior al Magistraturii, iar în cazul delegării într-o funcţie de conducere, se pronunţă Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Modificarea propusă prin Ordonanţa de Urgenţă are forma unei completări la forma actuală, în sensul că „Delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dispune cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori”.

Consiliul Superior al Magistraturii („CSM”) este alcătuit din 19 membri, din care: 9 judecători şi 5 procurori, 2 reprezentanţi ai societăţii civile, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cei 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor, compun cele două secţii ale CSM: Secţia pentru judecători şi Secţia pentru procurori. Iar cele două secţii, împreună cu cei 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului care se bucură de înalta reputaţie profesională şi morală, formează plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, precizarea regăsită în propunerea de modificare a alineatului (7), prin raportare şi la dispoziţiile alin. (1) – (6) care trebuie aplicate în mod corespunzător, demonstrează că delegarea unui procuror de la parchetul unde funcţionează la un alt parchet se va dispune de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, iar când delegarea unui procuror priveşte o funcţie de conducere, aceasta se va dispune de Secţia pentru procurori din cadrul CSM.

Excepţie va face situaţia în care delegarea unui procuror priveşte Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie când, delegarea se va dispune doar de către Secţia pentru procurori (chiar şi atunci când este o simplă delegare care nu priveşte o funcţie de conducere).

În al doilea rând, este vizat Articolul 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care reglementează răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum şi acţiunea în regres a statului împotriva judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Prin proiectul iniţial de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 (adoptat de Parlament în Decembrie 2017) s-a propus modificarea dispoziţiilor articolului 96 însă forma iniţială a proiectului şi a modificării propuse obliga statul să îşi exercite automat dreptul de regres împotriva judecătorilor şi procurorilor, dispoziţia în cauză fiind declarată neconstituţională prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a României a analizat şi procedura stabilită de dispoziţiile articolului 96 din Legea nr. 303/2004 (astfel cum a fost propusă prin proiectul de lege) concluzionând că „statul trebuie să realizeze o primă evaluare şi nu să introducă mecanic o asemenea acţiune. Astfel, statul, prin reprezentanţii săi, va trebui să formuleze acţiuni în regres numai dacă în urma evaluării realizate la nivelul acestuia se apreciază că există gravă neglijenţă sau rea-credinţă”.

În consecinţă, proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost amendat pentru a fi pus în acord cu cele stabilite de Curtea Constituţională a României, alineatul (7) al articolului 96 stabilind că, în termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive prin care Statul a fost obligat la repararea prejudiciului cauzat de eroarea judiciară, Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciara a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcţiei cu reacredinţă sau gravă neglijenţă.

De asemenea, proiectul de Lege amendat în urma concluziilor Curţii Constituţionale (devenit recent Legea nr. 242/2018) a prevăzut şi următoarele dispoziţii în cuprinsul alineatului (8):

„(8) Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare prevăzut la alin. (7) şi al propriei evaluări, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare”.

Modificarea regăsită în Ordonanţa de urgenţă analizată în acest material priveşte alineatul (8), prezentat anterior, dar stabileşte şi introducerea unor noi alineate, respectiv (81) şi (82):

„(8) Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare prevăzut la alin. (7), rezultă că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de către judecător sau procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
„(81) Împotriva raportului prevăzut la alin. (8) părţile interesate pot formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul. Hotărârea pronunţată este definitivă.
(82) Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării hotărârii prevăzute la alin. (81) sau, după caz, de la data expirării termenului de contestare a raportului prevăzut la alin. (8).”
Se observă că modificarea adusă de OUG cu privire la alineatul (8) elimină din redactare sintagma „şi al propriei evaluări”, rezultând astfel că singurul criteriu care va determina exercitarea acţiunii în regres împotriva judecătorului sau procurorului este Raportul consultativ al Inspecţiei Judiciare. Prin a doua modificare a dispoziţiilor alineatul (8) a fost eliminat în totalitate termenul de exercitare a acţiunii în regres stabilit la 6 luni, devenind astfel aplicabil termenul general al prescripţiei extinctive (3 ani).

Aşadar, dacă în baza raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare va rezulta că eroarea judiciară nu a fost cauzată ca urmare a exercitării de către judecător sau procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, atunci Statul nu va mai declanşa acţiunea în regres.

Cu toate acestea, noul alineat (81) propus prin această Ordonanţă de urgenţă arată că, împotriva raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare părţile interesate pot formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul, hotărârea pronunţată fiind definitivă.

Aceasta înseamnă că, în cazul emiterii unui raport consultativ prin care se stabileşte că un anumit judecător sau procuror a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, urmând a fi declanşată astfel acţiunea în regres, judecătorul sau procurorul vizat ar putea contesta respectivul act în faţa unei instanţe de judecată, mai precis la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază.

În mod similar, în cazul emiterii unui raport consultativ prin care se stabileşte că un anumit judecător sau procuror nu şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, persoana vătămată în urma erorii judiciare poate contesta raport consultativ în faţa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, dacă doreşte declanşarea acţiunii în regres împotriva judecătorului sau procurorului.

Articolul IV al Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei se referă la Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. O modificarea notabilă propusă prin proiectul Ordonanţei de urgenţă priveşte dispoziţiile articolului 44, fiind introdus un nou alineat (31).

În prezent, articolul 44 stabileşte că acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători, procurori şi magistraţi-asistenţi se exercită de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar. Noul alineat (31) completează procedura actuală stabilind că „acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători sau procurori poate fi exercitată şi de ministrul justiţiei. Verificările prealabile, pentru a se stabili dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, precum şi cercetarea disciplinară, se efectuează de către Inspecţia Judiciară, la solicitarea ministrului justiţiei, prevederile prezentei secţiuni fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Este de precizat că, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată, acesta fiind învestit prin exercitarea acţiunii disciplinare.

Dacă, până în prezent, doar Inspecţia Judiciară putea sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, prin declanşarea/exercitarea acţiunii disciplinare, modificarea propusă prin Ordonanţa de urgenţă conferă această competenţă şi Ministrului Justiţiei.

Cu toate acestea, verificările prealabile, pentru a se stabili dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, precum şi cercetarea disciplinară, rămân în continuare în competenţa exclusivă a Inspecţiei Judiciare, cu completarea că şi Ministrului Justiţiei poate solicita cercetarea disciplinară prealabilă (efectuată de Inspecţia Judiciară).

În mod evident că, în situaţia în care s-a efectuat cercetarea disciplinară fiind constatate abateri disciplinare săvârşite de judecători şi procurori, chiar Inspecţia Judiciară va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în vederea atragerii răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor vizaţi în cursul cercetării disciplinare prealabile, fără a mai fi nevoie de intervenţia Ministrului Justiţiei.

Aşadar, rămâne cazul în care în urma cercetării disciplinare nu s-au constatat abateri disciplinare săvârşite de judecători şi procurori cercetaţi, iar Inspecţia Judiciară nu va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. Însă, prin modificarea propusă prin această Ordonanţă de Urgenţă, ar fi posibilă ca, în această situaţie ipotetică, chiar dacă Inspecţia Judiciară nu a constatat abateri disciplinare, Ministrul Justiţiei (fiind probabil şi cel care a solicitat Inspecţiei Judiciare să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă) va putea totuşi declanşa acţiunea disciplinară şi va solicita Consiliului Superior al Magistraturii să se pronunţe cu privire la abaterile disciplinare reclamate Inspecţiei Judiciare.

Această ipoteză este cel puţin ciudată deoarece Consiliului Superior al Magistraturii va fi pus în situaţia de a se pronunţa în domeniul răspunderii disciplinare a unor judecători şi procurori, în condiţiile în care Inspecţia Judiciară s-a pronunţat deja şi a dispus respingerea sesizării, constatând, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii (altfel, spus, nu a constatat abateri disciplinare).

Sunt relevante şi dispoziţiile Articolului VI din Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, acestea referindu-se la tema pensionării anticipate a magistraţilor, dezbătută de altfel şi în spaţiul public, concluziile generale fiind în sensul că mulţi magistraţi vor alege varianta pensionării anticipate, blocarea sistemului judiciar din România fiind iminentă.

Prin proiectul Legii de modificarea şi completarea a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (devenit Legea nr. 242/2018), dispoziţiile articolului 82 alineatul (3) au fost modificate, stabilindu-se că, şi înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională cu o vechime între 20 şi 25 de ani numai în aceste funcţii, vor beneficia de pensia de serviciu, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul, pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în aceste funcţii.

Prin Ordonanţa de urgenţă (draft), mai precis prin dispoziţiile Articolului VI din această ordonanţă, s-a propus amânarea intrării în vigoare, până la data de 31 decembrie 2022, a modificării prezentate mai sus în ceea ce priveşte alin. (3) al art. 82 din Legea nr. 303/2004. În consecinţă, va rămâne în vigoare forma actuală a alin. (3) al art. 82:

„(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură”.

Articolului VII din Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei rezolvă probleme apărute în procesele aflate deja pe rolul instanţelor de judecată, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 207/2018 alineatului (2) al art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Înainte de modificare, alineatul (2) arăta că apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. După modificare, s-a stabilit că atât apelurile, cât şi recursurile, se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Cu ocazia punerii în aplicare a acestor noi dispoziţii s-a observat că schemele de personal de la nivelul instanţelor judecătoreşti sunt subdimensionate, astfel încât nu putea fi asigurat numărul de judecători impus de modificările aduse prin Legea nr. 207/2018 (intrată în vigoare la 23 iulie 2018).

Prin urmare, Articolul VII din Ordonanţa de urgenţă stabileşte că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. Se mai arată că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei Ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet forma din 2 judecători.

Articolului VII din Ordonanţa de urgenţă conţine prevederi speciale referitoare la cauzele penale, stabilind că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanţă începând cu 1 ianuarie 2020. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanţă începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, se judecă în complet format din 2 judecători.

Nu în ultimul rând, Articolul VIII al Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei conţine următoarele prevederi:

„Procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi în cadrul celorlalte parchete, rămân în funcţie în cadrul acestora dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

Considerăm că aceste dispoziţii vizează, în primul rând, acele situaţii în care s-a recurs la o „promovare mascată” a unor procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie însă aceştia au un grad inferior (ex.: grad de parchet de pe lângă tribunal sau grad de parchet de pe lângă curte de apel). Cel mai frecvent, „promovarea mascată” se realizează prin delegări succesive care se întind pe perioade de mai mulţi ani şi exista chiar posibilitatea ca un procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal să instrumenteze dosare penale la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Apoi, se poate considera că aceste dispoziţii se referă şi la modificările aduse de Legea 207/2018 cu privire la procedura de numire în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism („DIICOT”) şi Direcţia Naţională Anticorupţie („DNA”), cea mai importantă fiind condiţia vechimii de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător (în locul celei de 6 ani).

Prin urmare, având în vedere cele stabilite de Articolul VIII al Ordonanţei de urgenţă, în cazul în care un procuror îşi desfăşoară deja activitatea în cadrul DIICOT sau DNA, dar nu are o vechime de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător, înseamnă că nu va mai putea rămâne în funcţie, deoarece nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.