CC: Transferul atribuţiilor de înregistrare a SC de la judecător la ONG afectează mediul de afaceri

Curtea Constituţională a făcut aceste constatări în motivarea deciziei din 10 decembrie 2009, când a hotărât că Legea care a modificat actul normativ privind camerele de comerţ din România şi pe cel referitor la registrul comerţului este neconstituţională.

Curtea a fost sesizată să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi a Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului.

Autorii sesizării susţineau că prin legea contestată, pe de o parte, se acordă exclusivitate prestării unor servicii Camerei de Comerţ şi Industrie a României, iar pe de altă parte, se modifică statutul instituţiei publice Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care devine o structură cu personalitate juridică, organizată şi funcţionând pe lângă o asociaţie neguvernamentală, Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În motivarea deciziei din 10 decembrie, Curtea Constituţională a reţinut că principala critică priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art.136 alin.(4) referitoare la concesionarea unui serviciu public şi regimul juridic al administrării bunurilor şi serviciilor publice.

"Sub acest aspect, Curtea consideră că statul trebuie să îşi asigure mecanisme de control al activităţii entităţilor private care îndeplinesc atribuţii în legătură cu organizarea unui serviciu public, ţinând seama că aceasta este o prerogativă a statului. Or, prin dispoziţiile legii criticate se reglementează în sens contrar, atribuindu-se direct, prin lege, bunuri şi servicii publice în administrare privată", se arată în motivarea Curţii Constituţionale.

Judecătorii CC subliniază că legea supusă controlului de constituţionalitate prevede transformarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din instituţie publică cu personalitate juridică, într-o structură pe lângă o asociaţie neguvernamentală - Camera de Comerţ şi Industrie a României - ceea ce echivalează cu abrogarea implicită a dispoziţiilor care reglementează actualul statut al acestuia.

Totodată, Curtea Constituţională a observat că actul normativ criticat încearcă să reglementeze atât revenirea registrului comerţului în subordinea camerelor de comerţ, cât şi modificarea substanţială a procedurii, în sensul efectuării înregistrării de un agent privat, director ONRC numit de preşedintele camerei de comerţ, în locul unui agent public independent, judecătorul delegat.

Transferul atribuţiilor de înregistrare a societăţilor comerciale din competenţa unui judecător delegat în competenţa unei organizaţii neguvernamentale, fie ea şi de utilitate publică, nu este o măsură de natură să contribuie la întărirea controlului asupra obiectului de activitate al societăţilor comerciale, mai arată judecătorii, care adaugă că, dimpotrivă, acest fapt poate afecta mediul de afaceri, "în sensul în care garanţiile de independenţă, de respectare a legii şi interesului public necesare desfăşurării activităţii sunt îndepărtate".

Curtea Constituţională mai subliniază faptul că, în condiţiile în care registrul comerţului îndeplineşte un serviciu public de importanţă deosebită în funcţionarea pieţei interne la nivelul Uniunii Europene, majoritatea statelor membre au stabilit organizarea registrului comerţului sub control public, în diferite forme. "Astfel, în 33 de state registrul comerţului este organizat în subordinea unui minister şi numai în 2 state registrul comerţului este ţinut de camerele de comerţ, însă acestea fie au statut de instituţie publică în cadrul administraţiei publice locale, fie se află sub controlul unui minister", susţine CC.

La această decizie din 10 decembrie 2009 a fost formulată şi o opinie separată.

"În cauză, funcţionarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a oficiilor judeţene pe lângă Camera de Comerţ, nu presupune încheierea unui contract de concesiune, în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii - Capitolul VII, ci este vorba despre o opţiune a legiuitorului privind modul în care se desfăşoară o activitate de interes public. În acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr.212/2003 a statuat că «activitatea desfăşurată de un serviciu public poate fi încredinţată unei autorităţi statale sau unei persoane private ori poate fi transferată în gestiunea unei autorităţi statale de sine stătătoare, împreună cu bunurile provenite din propriile venituri necesare funcţionării sale […], iar Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nu a fost nici potrivit reglementărilor anterioare (Legea nr.26/1990 - s.n.) parte constitutivă a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ci un serviciu public organizat pe lângă aceasta, cu o structură de sine stătătoare»", se arată în opinia separată.

Semnatarii acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este o persoană juridică de utilitate publică, ce funcţionează pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi nu se pune problema schimbării statutului juridic al acestuia, a atributelor cerute de lege pentru a exista ca persoană juridică, a patrimoniului propriu. "Însă, datorită atribuţiilor specifice, oficiul este legat de o importantă activitate economică, anume cea a societăţilor comerciale, fapt ce presupune o mai mare legătură între activitatea Camerei de Comerţ şi Industrie a României, persoană juridică privată, înfiinţată prin lege şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, persoană juridică de utilitate publică, în acelaşi domeniu. Aceste două persoane juridice rămân independente, cu atribuţii bine stabilite, nesusceptibile de transfer, ci doar de completare a lor", se arată în motivarea opiniei separate, în care se mai adaugă că Oficiul Naţional al Registrului Comerţului continuă să aibă regimul juridic de proprietate, administrare sau folosinţă, aşa cum acestea sunt la data intrării în vigoare a legii, nepunându-se problema trecerii bunurilor proprietate publică în proprietatea unei persoane de drept privat pentru că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr.212/2003.

"Prin această lege nu se creează o entitate nouă, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rămâne aceeaşi persoană juridică şi, potrivit art.II pct.6, "modul de ţinere a registrelor, precum şi de efectuare a înregistrărilor se stabilesc prin norme aprobate prin ordin comun al preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi al ministrului justiţiei şi a libertăţilor cetăţeneşti. Aceasta demonstrează că legea subordonează Oficiul Naţional al Registrului Comerţului atât faţă de Camera de Comerţ şi Industrie a României, cât şi faţă de o autoritate publică, şi anume Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, întrucât este vorba de o importantă activitate economică, şi anume cea comercială", se concluzionează în opinia separată semnată de trei judecători ai Curţii Constituţionale.