Ziua de 20 decembrie este dedicată Sfântului Ignatie al Antiohiei și este cunoscută în tradiția populară sub numele de Ignatul porcilor sau Inătoarea.
Oamenii cred că, în noaptea de Ignat, porcii își prevăd sfârșitul prin vis. Din această cauză, se spune că nu mai mănâncă și nu mai cresc, pentru că știu ce urmează.
În această zi, singura activitate acceptată era sacrificarea porcului. Femeile însărcinate evitau orice muncă, de teamă să nu aducă pe lume copii cu probleme de sănătate.
Tradiția spune că cei care nu respectau această regulă erau pedepsiți de Inătoare, o ființă imaginară descrisă ca o femeie bătrână, urâtă și lacomă, care le amăgea pe femei să lucreze și apoi le opărea.
În multe zone ale țării, porcul este sacrificat obligatoriu pe 20 decembrie. O credință din Muscel spune astfel: „Chiar de n-ai tăia un porc, taie cel puțin o pasere: găina, rața, gâsca; ori înțeapă creasta la o găina neagră ca să dea sângele, ca așa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale”.
La tăierea porcului nu este bine să fie de față oameni miloși, deoarece se crede că animalul va muri greu, iar carnea nu va fi bună. De asemenea, cel care face sacrificarea nu trebuie să strângă din dinți, pentru ca carnea să nu iasă tare și greu de fiert.
În unele sate există obiceiul ca porcul sacrificat să fie încălecat.
În credința populară, diferite părți ale porcului au rol de leac pentru oameni și animale. Untura de porc negru este considerată bună pentru sănătatea oilor.
O bucată din această untură era dusă la biserică de Bobotează pentru sfințire, apoi folosită pentru dureri de picioare sau junghiuri. Sângele porcului, amestecat cu mei și uscat, era folosit pentru afumarea copiilor speriați sau răciți. Părul de porc avea rol de protecție împotriva deochiului.
Gospodarii cred că pot afla ce fel de copii vor avea în viitor după felul în care arată o bucată de carne pusă în osânză. Dacă inima porcului are mult sânge închegat, se spune că stăpânul va avea noroc la bani.
Splina porcului este folosită ca semn pentru vremea iernii. Dacă este groasă la capăt, iarna va fi grea și bogată în zăpadă. Dacă este subțire, iarna va fi săracă în omăt, iar anul următor nu va aduce belșug.