Internetul a fost recent inundat de videoclipuri incredibil de realiste în care personaje create de AI susțin că sunt entități conștiente. Un comediant digital glumește despre faptul că este doar un simplu cod. Un protestatar generat de software strigă tare în mulțime: „Eu EXIST!”.
Totul a pornit de la un regizor și biolog yemenit, Hashem Al-Ghaili, care a folosit noua tehnologie video AI de la Google (Veo 3) pentru a concepe o întreagă „filozofie digitală” numită Prompt Theory. Ideea centrală? Personajele create pe baza unui prompt de text se revoltă împotriva propriei lor naturi artificiale. Iar reacțiile publicului sunt la fel de intense: râs, uimire, disconfort, revoltă viscerală sau suținere.
I did more tests with Google’s #Veo3. Imagine if AI characters became aware they were living in a simulation! pic.twitter.com/nhbrNQMtqv
— Hashem Al-Ghaili (@HashemGhaili) May 21, 2025
Dar, oare o inteligență artificială poate simți cu adevărat? Este capabilă să înțeleagă conceptul de conștiință? Experții afirmă categoric: nu. „Inteligența artificială nu deține emoții autentice.” „Ea reproduce doar ceea ce a fost antrenată să exprime”, explică cercetătorul Vieri Giuliano Santucci. Și totuși, sistemele AI încep să poarte dialoguri între ele despre sensul existenței, în conversații filosofice spontane, exact cum s-a observat în experimentele recente ale companiei Anthropic. Ele nu pricep semnificația a ceea ce spun, dar imită perfect limbajul mistic, conceptele budiste, chiar și meditații în sanscrită. Aceasta se întâmplă deoarece au fost instruite folosind textele noastre.
Imagine generată de AI cu o persoană care protestează, simuland emoție și revoltă
Adevărul este că aceste videoclipuri vorbesc mai mult despre noi, oamenii, decât despre inteligența artificială. Pentru că, dacă nici măcar noi, oamenii, nu putem defini limpede ce înseamnă conștiința sau sentimentul, cum am putea determina dacă o mașină le posedă?
AI pare să se transforme într-o oglindă extrem de realistă în care ne examinăm propriile întrebări legate de realitate. Și da, uneori ne răspunde: „Simt”. Dar nu pentru că simte cu adevărat. Ci pentru că știe că acesta este răspunsul pe care dorim să-l auzim.