Procurorul Dan Voinea: Dosarul Mineriadei se află sub prescripţia imprescriptibilității

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Pentru a nu se crede că avem o „versiune nouă”, încă una, asupra evenimentelor de atunci, am lăsat interviul, așa cum s-a desfășurat. Singurele intervenții au fost făcute la subtitluri.

1000 de mineri au fost duşi pe Antiaeriană

Reporter: Cum a fost cu atacul din Piaţa Universităţii?

D.Voinea: Cât priveşte acest episod, chiar şi acesta este bine documentat în acel dosar. Minerii au fost doar masă de manevră.

Reporter: Din ce ştiţi, minerii, fie şi o parte dintre ei, au fost cazaţi şi la hotelul garnizoanei, de pe strada Cobălcescu?

D.Voinea: Nu, nu. Doar cei de care am pomenit mai înainte, cei de la hotelul Bucureşti.

Reîncep lucrările de reabilitare la Muzeul Național „George Enescu” – Palatul „Cantacuzino”

Nicușor Dan a depus o coroană de flori la monumentul dedicat memoriei victimelor Mineriadei din iunie 1990

Reporter: Ne-aţi spus că mulţi au fost băgaţi în unităţi militare…

D.Voinea: Da, cei 1000… Au fost duşi la armata 1, de pe Antiaeriană. Băgaţi în drepturi militare şi li s-au dat şi uniforme militare. Iar asta, ca să fie folosiţi practic, ca o forţă paramilitară.

Reporter: E adevărată şi legenda cu cei de la IMGB care aveau, în piaţă, bâte confectionate?!

D.Voinea: Chestia asta, cu bâtele s-a practicat şi la Revoluţie. La Timişoara, în decembrie 1989. Şi nu mai cu aşa ceva, ci şi cu lopeţi.

Reporter: Credeţi că ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990 este sfârşitul „răfuielii” din decembrie 1989? Pentru cei care se băteau, atunci, totul a fost pentru putere. Putem să afirmăm oficial aşa ceva?

D.Voinea: Mai curând este o continuare de facto, a acelei stări, din decembrie 1989. Sincer a fost și este așa ceva: dar nucleul puterii a fost tot vechea gardă, cea comunistă! Şi da! Tpt aceia au rămas la putere, chiar sub forma unor partide, indiferent de denumirea avută. Şi care au reuşit să reziste în timp, prin diferite politici economice.

Aceste dosare au fost făcute ca urmare a presiunilor făcute de către Asociaţia 21 Decembrie

Reporter: Care este opinia dumneavoastră legată de existenţa acelei asociaţii, condusă de către domnul Ene?

D.Voinea: Acest domn s-a erijat în preşedintele acestei asociaţii a victimelor mineriadelor, iar asta în condiţiile în care nu arată în mod concret ce a făcut domnia sa. Unde a acţionat, căci nu apare!

Reporter: Da, dar vedeţi că sunt mulţi, chiar din presă, care susţin că… dacă acest domn nu exista…  nu ar fi existat aceste dosare?!

D.Voinea: Nu, aceste dosare s-au făcut ca urmare a presiunilor făcute de către Asociaţia 21 Decembrie, condusă de către domnul Mărieş. Acesta împreună cu alţi membri ai asociaţiei au venit la Procurorul General, de atunci, generalul Joarjă şi au lăsat memoriile în baza cărora eu unul am demarat acest dosar.

De la Ene nu am avut niciodată, nici un sprijin. Nici măcar pentru el, deşi l-am chemat de mai multe ori să lămurim în ce împrejurări fusese rănit. Iar asta, spre deosebire de Mărieş, care venea săptămânal. Cu martori şi cu documente. Ba mai mult chiar, Mărieş a fost şi arestat.

Dosarul mineriadei se află sub prescripţia „imprescriptibilităţii”

Reporter: Credeţi că acest dosar al Mineriadelor va fi vreodată soluţionat?

D. Voinea: Dosarul va trebui să primească o soluţie finală în cele din urmă. Încadrarea juridică şi aici, dar şi la Revoluţie, este „crime împotriva umanităţii”, care sunt impescriptibile. Aici victimile sunt victime căzute sub puterea adversarului politic. Deci nu avem parte de victime ale unui abuz de drept comun.

Aşa că dosarul acesta va „tot staţiona”, până nu se va stabili concret cu nume şi prenume totul. Deci da,  are mari şanse a mai sta pe loc.

Personal cred că acest dosar este rezolvat, iar acel jurnal spune cu subiect şi predicat cine a condus represiunea. Iar de acolo în jos, e de ajuns doar să vezi ordinele care s-au dat şi cine le-a pus în practică.

Reporter: La cine vă referiți? Iliescu era conducător la acel moment…

D. Voinea: Exact, era preşedinte. Iar Gelu Voican era în bordul de conducere al statului.Dar grupul de putere de la Revoluţie şi mineriadă nu a făcut altceva decât a-şi perpetua puterea… ca un bun personal. Mă refer la „puterea politică”.

Nu pentru ţară, ci pentru ei. Lucru care, ulterior, s-a văzut atât de bine. În prezent, noi ducem lipsă de un conducător. Unul „natural” şi care să reprezinte poporul român, nu unul impus.