REPORTAJ: Apaţa, locul unde se întorc "navetiştii" de nevoie, cei care muncesc "la negru" în Anglia - GALERIE FOTO

La 36 de kilometri de Braşov se află comuna Apaţa, despre care au auzit până şi englezii, pentru că de aici le vin sute de "navetişti" care îşi fac veacul în centrul Londrei. Muncesc în principal la negru şi stau până îi prind autorităţile şi îi fac "pachet" cu destinaţia România.

2946 afișări
Imaginea articolului REPORTAJ: Apaţa, locul unde se întorc "navetiştii" de nevoie, cei care muncesc "la negru" în Anglia - GALERIE FOTO

REPORTAJ: Apaţa, locul unde se întorc "navetiştii" de nevoie, cei care muncesc "la negru" în Anglia (Imagine: Mihaela Gradinaru/ Mediafax Foto)

Încă de la intrarea în comună răsar vile în construcţie. Una mai arătoasă ca alta. Pe măsură ce ne afundăm în localitate, peisajul se schimbă treptat, iar vilele sunt din ce în ce mai rare. Mai apar, ici-colo, cocioabe cu acoperiş în construcţie şi ziduri de cărămidă nouă, semn că cineva s-a întors din Anglia cu bani.

Nu există bărbat în Apaţa care să nu fi făcut cel puţin de câteva ori "naveta" în Anglia. Muncesc în principal "la negru" şi stau până îi prind autorităţile britanice şi îi fac "pachet" cu destinaţia România. Stau o vreme pe acasă şi trăiesc din alocaţia numeroşilor copii, apoi pleacă iar "dincolo", spre disperarea englezilor. Unii muncesc cinstit, alţii mai şi fură. Cu lirele sterline din Anglia, unii reuşesc să transforme nişte cocioabe în case cu parchet, gresie şi termopan, la Apaţa, alţii abia reuşesc să o ducă de pe o zi pe alta.

Comuna numără peste trei mii de suflete, din care circa 1.800 sunt de etnie romă, iar 130 de familii sunt asistate social.

GALERIE FOTO

Viceprimarul comunei, Ganea Dorin, spune că în special bărbaţii se duc în Anglia la muncă, iar femeile rămân acasă să aibă grijă de copii. Nu au fost cazuri de copii lăsaţi în voia nimănui pentru munca peste graniţă, susţine viceprimarul.

Luna trecută, Apaţa a primit vizita unui poliţist britanic - comisarul-şef Adrian Usher, de la Barnet, din nordul Londrei, zonă în care ajung cei mai mulţi români. Poliţistul britanic a mers la Apaţa cu scopul declarat de a-i convinge pe oameni să nu emigreze în Marea Britanie de la 1 ianuarie, după anularea restricţiilor impuse românilor pe piaţa muncii britanice. Le-a explicat celor din Apaţa că, dacă nu au un loc de muncă garantat, riscă să fie exploataţi.

"În zona aceea din Londra au fost mai mulţi cetăţeni din Apaţa şi oficialii britanici au vrut să vadă de unde vin aceştia. Au venit la noi, au fost primiţi cum trebuie şi apoi am făcut împreună o vizită în comunitate, să viziteze casele acestora. I-au vizitat şi pe cei mai înstăriţi, dar şi pe cei mai necăjiţi, care nu au reuşit să facă ceva. Le-au explicat cetăţenilor că este bine să nu se ducă în Anglia decât dacă au contracte de muncă", a spus viceprimarul.

Totuşi, vestea vizitei din Anglia nu a ajuns la toţi, iar mulţi dintre ei îşi fac în continuare planuri să plece "dincolo" când vor avea ocazia.

 

50-60 de lire sterline pe zi

Dacă la intrarea în comună abia zăreşti vreun localnic pe stradă, mai spre centru e zarvă mare. Câţiva copii se bucură de iarnă. Se dau pe derdeluş cu lădiţe de bere pe post de săniuţe, cu pungi sau fără. Zăpadă nu prea este. Dar străzile îmbibate de noroi amestecat cu gunoaie şi peturi s-au transformat într-un adevărat gheţuş. Sunt curioşi să ştie cine sunt vizitatorii. Stau la poze şi se întrec să îşi arate măiestria în de-ale derdeluşului. O femeie iese la poartă cu o mătură, mai mult să vadă ce vor "străinii", decât să măture inutil gunoaiele captive sub gheaţă.

O fetiţă blondă cu ochi albaştri şi zâmbet larg cere să fie pozată, dar sub niciun chip lângă prietenul ei de joacă. E categorică: "Nu vreau poză cu ăla". Andree are nouă ani, e în clasa a doua, dar nu prea merge la şcoală. "Azi nu am fost la şcoală. Avea mama ceva treabă şi a trebuit să stau acasă cu ăla micu'. Tata e la muncă în Anglia", se scuză. Un alt copil "o pârăşte" că nu merge mai deloc la şcoală, dar ea se laudă că ştie să scrie şi să citească.

La o poartă din aluminiu lucios, cu cheie, stau soţii Gheorghe şi Estera Lăstun. Au amândoi până în 30 de ani şi patru copii, cel mai mic are doi ani, iar cel mai mare, şapte. O duc destul de bine, nu se plâng. Se descurcă binişor din alocaţia copiilor, "vreo 360 de lei" şi "din ce mai câştigă soţul". Şi-au ridicat recent o căsuţă din cărămidă nouă, din casa părintească. Nu este gata încă. Geamurile şi uşa termopan au încă folie pe ele, dar au parchet şi gresie pe jos şi în casă e cald. Gheorghe, capul familiei, spune că s-a întors de câteva luni din Anglia. A rămas surprins când a auzit că la ei în comună a venit un poliţist tocmai de la Londra, care să le explice lor că nu este bine să lucreze "la negru". El cât a fost în Londra, în centru, nu a muncit niciodată altfel. "N-a fost greu. Am muncit la construcţii, la negru. Nu aveam tot timpul de lucru, dar când era, câştigam cam 50 de lire sterline pe zi", a spus Gheorghe.

În schimb, Abel Morar, un alt localnic care şi-a încercat norocul în Anglia, spune că nu s-a descurcat prea bine acolo şi că a fost foarte greu. Cu banii de acolo abia şi-a plătit cazarea şi, dacă mai rămânea ceva, trimitea acasă, la copii. "A fost foarte greu. Acolo am stat la cazare. Am lucrat doar la negru. Stăteam în stradă şi ne luau unii şi alţii la construcţii, la curăţenie... Fără acte e greu acolo. Nu ţi le face nimeni, trebuie să ai vechime... Nu ştiu dacă mai mergem, stăm să vedem care o mai fi treaba acolo. Dacă e să ne facă acte mai mergem, dacă nu, nu", povesteşte Abel.

 

"Aicea nu-i de muncă"

A recunoscut că a venit acasă după ce l-a prins poliţia şi l-a deportat. Dar aşa face mereu. "Ne-au prins de multe ori. Dar ne întorceam apoi. Mergeam de două-trei ori pe an, stam o lună-două... Nu prea aveau nici ei (englezii - n.r.) prea mult de muncă şi lucram cam două-trei zile pe săptămînă. Făceam 50-60 de lire sterline pe zi şi mai trimiteam câte o sută şi acasă la copii. Eu nu am reuşit să strâng prea mult, că nu am avut prea mult de muncă, dar unii şi-au mai făcut", spune Abel, în vârstă de 33 de ani.

Soţia lui, Felicia, spune că acasă se întreţin din ajutorul social şi din alocaţie. "Acum nu avem de muncă. Soţul n-a mai plecat pe dincolo. Aicea nu-i de muncă. Nu au ei în oraş, apăi aici", spune ea.

Nici ei nu ştiau nimic despre vizita poliţistului englez la ei în comună, dar s-au simţit impresionaţi că omul a bătut atâta drum să se intereseze de ei.

 

"Merry Christmas, ca la engleji"

Suntem invitaţi peste drum de derdeluş, într-o curte plină cu copii şi haine colorate întinse la uscat. Un flăcău ne ajută politicos să traversăm în siguranţă derdeluşul de noroi îngheţat. Înăuntru, o femeie care se încălzeşte la o sobă de lemne, aduse din pădure "cu cârca". Se plânge că-i este greu, că n-o ajută nimeni şi că are şi ea câţiva copii, pe care îi creşte singură. Soţul ei este plecat şi în Anglia? Nu, este văduvă. "M-a lăsat pentru alta mai frumoasă", explică "văduva".

Fetiţa blondă cu ochi albaştri a fost dezamăgită că nu i-am făcut o vizită, "peste deal".

La plecare, le-am urat sătenilor "sărbători fericite!", iar ei ne-au răspuns, de asemenea, cu un "«Merry Christmas!», ca la engleji".

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici