Recent, doi seismologi americani au venit cu o explicație care ar putea schimba modul în care înțelegem formarea acestor insule, scrie Science Alert.
Arhipelagul Bermuda este format din 181 de insule și insulițe, rezultate din activitatea unui vulcan care a fost activ în urmă cu aproximativ 33 de milioane de ani. În mod normal, lanțurile de insule vulcanice, precum Hawaii, sunt susținute de o „pană” de manta – o coloană de material fierbinte care se ridică din adâncul Pământului și creează o ridicare a fundului oceanic, cunoscută sub numele de „swell”.
În cazul insulelor Bermuda, acest swell este prezent, însă cercetările anterioare nu au identificat existența unui pene de manta activă sau fosil. Mai mult, lipsa activității vulcanice de milioane de ani ar fi trebuit să ducă la scufundarea treptată a insulelor. Cu toate acestea, ele rămân deasupra nivelului oceanului.
Seismologii William Frazer, de la Carnegie Science, și Jeffrey Park, de la Universitatea Yale, au analizat date seismice provenite din cutremure ale căror unde au traversat mantaua de sub Bermuda. Analiza vitezei și formei acestor unde a indicat existența unui strat de rocă cu densitate mai mică, de aproximativ 20 de kilometri grosime, situat imediat sub scoarța oceanică.
Acest strat, un fenomen cunoscut sub numele de „underplating”, ar fi fost depus în perioada de activitate vulcanică a insulelor Bermuda, în urmă cu 30–35 de milioane de ani. Datorită flotabilității sale, el ar susține ridicarea fundului oceanic și ar preveni scufundarea arhipelagului.
Deși interpretarea datelor seismice nu este definitivă, teoria underplating-ului oferă cea mai plauzibilă explicație de până acum pentru stabilitatea geologică a insulelor Bermuda. Această descoperire ar putea avea implicații majore asupra modului în care sunt studiate alte formațiuni oceanice aparent „imposibile”.
Totuși, cercetătorii avertizează că, pe termen lung, creșterea nivelului mărilor rămâne o amenințare reală pentru arhipelag.