Probele ADN pot fi falsificate

Oamenii de ştiinţă au fabricat probe de sânge şi de salivă conţinând ADN de la o altă persoană decât donatorul mostrelor. Ei au demonstrat, totodată, că, dacă au acces la un profil ADN dintr-o bază de date, pot să construiască o probă ADN care să se potrivească acelui profil, fără să mai fie nevoie să obţină o mostră de ţesut de la acea persoană.

"Poţi să regizezi o scenă a crimei", a explicat Dan Frumkin, coordonatorul acestui studiu, publicat în revista Forensic Science International: Genetics.

Dan Frumkin este fondatorul companiei Nucleix, cu sediul în Tel Aviv, şi a inventat un test capabil să distingă ADN-ul real de cele fals. El doreşte să vândă acest test şi altor laboratoare de medicină legală din străinătate.

Plasarea probelor false de ADN la locul unei crimei este doar una dintre implicaţiile acestei descoperiri. O posibilă invadare a vieţii private este o alta.

Folosind tehnici similare, este posibilă "piratarea" ADN-ului unei persoane, mostrele putând fi recoltate de pe un pahar sau un muc de ţigară folosite de donator şi transformate în probe de salivă, de exemplu. Acestea pot fi supuse unor teste genetice ce măsoară vechimea lor şi riscul "posesorului" de a contracta diverse maladii. Celebrităţile ar trebui să înceapă să se teamă de "paparazzi genetici" de acum înainte, a explicat Gail H. Javitt, de la Genetics and Public Policy Center, din cadrul John Hopkins University.

Tania Simoncelli, consilier ştiinţific al American Civil Liberties Union, consideră că această descoperire este îngrijorătoare: "ADN-ul este mult mai uşor de plasat la locul unei crime decât amprentele. Am creat un sistem judiciar care se bazează tot mai mult pe această tehnologie".

Experţii israelieni au fabricat aceste probe de ADN prin două metode. Una dintre ele necesită un eşantion mic de ADN, extras dintr-un fir de păr sau prelevat de pe un pahar folosit. Cercetătorii au mărit eşantionul astfel încât să obţină o cantitate mai mare de ADN, cu ajutorul unei tehnici intitulate "amplificarea întregului genom".

Autorii studiului au prelevat o probă de sânge de la o femeie şi au centrifugat-o, pentru a elimina celulele albe, care conţin ADN. În plasma rămasă, ce conţinea doar celule roşii, cercetătorii au introdus ADN-ul obţinut prin amplificare, extras din firul de păr al unui bărbat.

Deoarece celulele roşii nu conţin ADN, tot materialul genetic din acea probă de sânge venea de la bărbatul care a participat la experiment. Autorii au trimis proba unui renumit laborator american de medicină legală, care a analizat-o ca pe o probă obişnuită de sânge, prelevată de la un bărbat.

Cealaltă tehnică se bazează pe profilurile ADN, stocate în bazele de date ale organelor judiciare ca o serie de numere şi de litere corespunzând variaţiilor a 13 zone din genomul uman.

Cu ajutorul unei secvenţe de ADN întâlnite în structura genetică a multor oameni, cercetătorii au clonat mici fragmente de ADN care reprezintă variaţiile comune fiecărei zone, creând, totodată, o "bibliotecă" a acestora. Pentru a fabrica o probă ADN care să se potrivească oricărui profil, ei au amestecat aceste fragmente. Este necesară o bibliotecă de 425 de fragmente diferite de ADN pentru ca acoperi întreaga gamă de profiluri posibile.

Testul conceput de compania Nucleix, care identifică probele "fabricate", se bazează pe faptul că ADN-ul amplificat - folosit în aceste tentative de fraudă - nu este "metilat", adică nu conţine anumite molecule care, în mod obişnuit, sunt ataşate de ADN în anumite puncte specifice, de obicei pe anumite gene inactive.