Anhedonia este incapacitatea – de cele mai multe ori cu origine patologică – de a simți plăcere sau bucurie în fața activităților care, în mod obișnuit, sunt considerate agreabile. Nu este un diagnostic în sine, ci un simptom care indică existența unei afecțiuni precum depresia, potrivit EFE.
Principalele simptome ale anhedoniei
Potrivit Institutului European de Psihologie, semnele comune ale anhedoniei includ:
Pierderea interesului general sau specific: persoana nu mai simte plăcere în activități care înainte erau satisfăcătoare și își pierde motivația.
Modificări ale greutății corporale: scădere sau creștere semnificativă în greutate, cauzată fie de lipsa interesului pentru mâncare, fie de mâncatul compulsiv ca mecanism de refugiu emoțional.
Tulburări de somn: insomnie sau, dimpotrivă, nevoia excesivă de somn.
Disconfort fizic asociat: pot apărea simptome precum dureri digestive, gură uscată, senzație de presiune în piept, transpirații, tremurături, palpitații, amețeli, furnicături, oboseală accentuată sau nevoie frecventă de a urina.
Oboseală cronică: o stare constantă de epuizare fizică și psihică.
Sentimente de inutilitate: stimă de sine scăzută și gânduri autodepreciative frecvente.
Gânduri legate de moarte: idei recurente despre moarte, fără a implica neapărat intenții suicidare.
Anhedonia poate apărea în cadrul mai multor tulburări mintale, printre care:
Depresia
Schizofrenia
Tulburarea bipolară
Consumul de substanțe psihoactive
Din punct de vedere biologic, este asociată cu un dezechilibru al sistemului dopaminergic, responsabil de motivație, plăcere și recompensă. La nivel cerebral, cercetările indică o posibilă legătură cu disfuncții în zona cortexului prefrontal medial – o regiune implicată în gestionarea emoțiilor și luarea deciziilor.
În cazul scăderii dorinței sexuale, anhedonia poate fi un efect secundar al unor medicamente precum antidepresivele sau antipsihoticele.
Tratamentul începe cu un diagnostic corect, care să identifice cauza de bază. De cele mai multe ori, anhedonia este legată de alte afecțiuni și, pe măsură ce acestea sunt tratate, simptomele pot dispărea.
Dacă este declanșată de medicație, medicul poate ajusta doza, înlocui tratamentul sau chiar decide oprirea lui. Este esențial ca pacienții să comunice aceste efecte secundare cadrelor medicale, dar și persoanelor apropiate.
Anhedonia poate apărea și temporar, ca răspuns la stres sau experiențe dificile. În astfel de cazuri, intervenția psihologică este esențială. Institutul European de Psihologie recomandă:
Consiliere psihologică pentru identificarea și gestionarea emoțiilor și a gândurilor iraționale;
Stabilirea unor rutine sănătoase: un somn de calitate, alimentație echilibrată, reducerea consumului de cafeină, alcool și zahăr;
Practicarea activităților precum yoga, meditația sau mindfulness;
Exerciții fizice regulate, care stimulează secreția de endorfine – „hormonii fericirii”.