Sarea naturală, mai poluată ca niciodată: microplastice detectate și în saline izolate

Microplasticele sunt fragmente sau particule de plastic cu o dimensiune mai mică de cinci milimetri, fiind uneori vizibile cu ochiul liber. Se știe că acestea se află peste tot — chiar și în alimentele noastre, atunci când adăugăm sare. Potrivit unui studiu realizat pe 13 mărci europene, se estimează că există aproximativ 500 de fragmente de microplastice per kilogram de sare, scrie El Espanol.

Având în vedere că o persoană consumă între 6 și 18 grame de sare pe zi, rezultă că ingerăm zilnic între 3 și 9 fragmente de plastic.

Microplastice în sare

Producția de sare este o industrie deosebit de vulnerabilă la contaminarea cu microplastice, mai ales în cazul salinelor de evaporare solară situate pe litoral. Aceste saline folosesc ca materie primă apa sărată din mare sau dintr-un estuar, care poate conține deja o anumită cantitate de microplastice. Dacă mai există și deversări de ape uzate, aluviuni sau deșeuri solide, concentrația lor crește semnificativ.

Un studiu recent realizat în salinile de evaporare solară de pe Peninsula Iberică a arătat că microplasticele pot contamina sarea și prin aer. Această descoperire contrazice convingerea actuală potrivit căreia sarea obținută prin metode tradiționale este contaminată doar din cauza prezenței microplasticelor în apa din care este extrasă.

Sarea naturală nu este mai sănătoasă decât sarea de pe masă, spun experții

S-au estimat concentrații între 256 și 1.500 de microplastice per litru de apă, de la intrarea în salină până la cristalizatoare — ultima etapă a procesului — și între 79 și 193 per kilogram în sarea ambalată.

Pentru acest studiu, au fost prelevate probe de saramură și de sare din fiecare etapă a producției, de la intrarea apei sărate până la produsul final, gata de vânzare, în șase saline din Spania — trei de interior și trei de litoral.

Salinele de interior folosesc apă sărată provenită din izvoare, rezultat al dizolvării sărurilor rămase după evaporarea mărilor antice (Thetys, Zechstein etc.), în epoci geologice îndepărtate (Miocen, acum circa 5 milioane de ani, sau Triasic, acum aproximativ 200 de milioane de ani).

Produsele finale provenite din saline situate în arii naturale protejate conțin mai puține microplastice, ceea ce arată că mediul înconjurător influențează semnificativ nivelul de contaminare.

În salinele de interior, apa extrasă din puț nu conține microplastice, dar acestea apar în etapele ulterioare ale procesului. Chiar și în saline izolate, abandonate de ani de zile și departe de localități, s-au detectat microplastice, ceea ce confirmă că o parte dintre particule provin din aer.

Deși în ultimul deceniu mai multe cercetări au detectat microplastice în sare la nivel mondial, majoritatea s-au concentrat doar pe sarea ambalată. Până acum, nu exista niciun studiu care să analizeze întregul proces de producție al acestui condiment. De aceea, studiul acesta este unul pionier în înțelegerea originii și cauzelor contaminării cu microplastice în saline și contribuie la prevenirea contaminării sării alimentare.

Sarea obținută prin evaporare

Pentru a obține sare prin evaporare solară, apa sărată este expusă la soare și vânt în bazine mari, până când apa se evaporă, iar sarea se concentrează. În ultima serie de bazine, numite cristalizatoare, concentrația de sare devine atât de mare încât aceasta precipită pe fund, de unde este colectată.

Apa de mare conține de obicei între 30 și 40 de grame de clorură de sodiu per litru, în timp ce în cristalizator ajunge la aproximativ 300 de grame per litru.

După recoltare, sarea este depozitată în grămezi uriașe pentru a se scurge apa. Aceste movile, care pot atinge și zece metri înălțime, acționează ca o barieră împotriva vântului și captează microplasticele transportate prin aer.