O carte pe zi. „Memorial din cuvinte”, de Vasile Iancu

Un povestitor rafinat, cum s-a spus de foarte multe ori despre prozatorul Vasile Iancu, revine cu o nouă carte, de memorii. La venerabila vârstă de 80 de ani (s-a născut la 9 martie 1941, la Ciohoreni, judeţul Iaşi), Vasile Iancu îşi rememorează în mare măsură viaţa. Scriitorul a studiat la Facultatea de Litere la Universitatea „Al.I. Cuza”, a fost profesor de şcoală, coordonator de instituţii de cultură, ziarist şi a debutat în 1967. A publicat mai multe cărţi, în care memoria joacă un rol preponderent. De altfel, scriitorul pare obsedat de memorie, frecvent, chiar şi recent, publica articole cu titluri de genul „Nobilul exerciţiu al memoriei”, „Fuga în memorie” ş.a.

Criticul literar Ioan Holban sublinia, şi el, într-o cronică la una dintre cărţile relativ recente ale lui Vasile Iancu: „În cărţile de proză ale lui Vasile Iancu, memoria este sursa tuturor neliniştilor şi insecurităţii pentru că ea prezentifică istoria bietului om sub vremile din România ultimelor decenii ale secolului trecut. Cu cât ar vrea să uite o istorie pe care parcă nici n-a trăit-o el, cu atât protagonistul lui Vasile Iancu o trăieşte mai intens în instanţa amintirii şi confesiunii. Fuga în memorie (2003), Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic (1999), Sosire tardivă (1992) şi Când vii din mlaştini (2005) sunt, deopotrivă, şi cărţile unui jurnalist adevărat, iar memoria lui este o parte, poate cea mai importantă, din memoria colectivă. Vasile Iancu scrie aici ceea ce tratatele de istorie nu pot scrie: ţinta lui o constituie simpla viaţă, speranţa şi surparea ei, oamenii care au trăit/murit, visând libertatea şi timpul când vor putea (re)deveni ei înşişi. Memoria, în cărţile lui Vasile Iancu, este oglinda care reflectă şi aceea care înşală; autorul semnează ceea ce se cheamă pactul autobiografic.”

Lucruri asemănătoare se pot spune despre acest recent şi impresionant volum, foarte bine scris. Sunt fapte dintr-o jumătate de secol şi mai bine, mărunte, aparent anodine, ciocniri cu autorităţile, lecturi, bucurii intelectuale, întâmplări minore, petrecute pe canavaua marii istorii, dar care fac, toate la un loc, o viaţă de om, zile de disperare, zile de speranţă. De multe ori, „Memorialul” pare un jurnal consemnat cu oarece stricteţe, pus la sertar şi scos la lumină după decenii. N-are importanţă dacă s-a petrecut aşa ori nu, cartea se citeşte cu plăcere.

Vasile Iancu – Memorial din cuvinte. Editura Junimea, colecţia Ficţiune şi infanterie. 447 pag.