O carte pe zi: ”Povestitorul” de Jodi Picoult

„Oamenii suferă cele mai felurite pierderi. Poţi să-ţi pierzi cheile, ochelarii, virginitatea. Poţi să-ţi pierzi capul, inima sau mintea. Poţi să-ţi părăseşti casa şi să locuieşti la un cămin de bătrâni, să-ţi vezi copilul că se mută pe un alt continent sau partenerul de viaţă dispărând, înghiţit de o boală precum demenţa. Pierderea nu înseamnă doar moarte, iar durerea este monstrul cenuşiu al emoţiilor.”

Este una dintre ideile importante ale acestui roman semnat de Jodi Picoult, autoare a altor încântătoare bestselleruri, „Pactul” şi „Al zecelea cerc”. Dar romanul de faţă e cu totul diferit şi surprinzător, plecând într-o direcţie şi ducându-ne în alta.

Sage Singer este brutareasă, lucrează noaptea, pregăteşte pâine şi produse de patiserie pentru a doua zi. E singură, de când i-a murit mama, o are alături doar pe bunica nonagenară. Participă din când când la un grup de sprijin emoţional, unde întâlneşte un nonangenar cu care se împrieteneşte. Iar acesta îi mărturiseşte într-o bună zi secretul cumplit pe care îl ducea de decenii: fusese un nazist fără milă, care se refugiase la sfârşitul războiului în America şi-şi schimbase numele.

Din clipa aceea, toate se dau peste cap, inlcusiv romanul. Sageîi relatează povestea unui detectiv căutător de foşti nazişti şi, pentru prima oară o convinge pe bunică să-i spună prin ce a trecut în lagîrul de la Auschwitz. Aproape trei sferturi din carte e povestea cutremurătoare a bunicii şi legătura ei cu bărbatul care se mărutirisise nepoatei.

„Cu toate că ştiu că nu voi fi interogată, în momentul în care închide uşa, mă simt prizonieră.

Simt că mi se încinge gâtul şi mă trec toate apele. Dacă o să creadă că mint? Dacă îmi pune prea multe întrebări? Poate că e mai bine să stau în banca mea. Nu ştiu aproape nimic despre trecutul lui Josef şi, chiar dacă spune adevărul, ce s-ar mai putea face după aproape şaptezeci de ani?

Şi totuşi...

Când naziştii au luat-o pe bunica, câţi nemţi au închis ochii, invocând aceeaşi scuză?

- Despre ce e vorba? întreabă detectivul Vicks.

Trag aer in piept.

- Unul dintre cunoscuţii mei s-ar putea să fie nazist.

Detectivul strânge din buze.

- Neonazist?

- Nu, nazist din al Doilea Război Mondial.

- Ce vârstă are persoana în cauză?

- Nu ştiu sigur. In jur de nouăzeci de ani. Se potriveşte, dacă facem calcul.

- Şi ce anume vă face să credeţi că e nazist?

- Mi-a arătat o fotografie a lui îmbrăcat în uniformă.

- Sunteţi convinsă că e autentică?

- Credeţi că am inventat toată povestea, spun şi, spre surprinderea mea, îl privesc in ochi. De ce-aş face aşa ceva?

- Din acelaşi motiv pentru care sună o mie de ţicniţi la linia verde, să dea informaţii despre un copil dispărut, zice Vicks, ridicând din umeri. Am renunţat să mai încerc să înţeleg mintea umană.
Replica lui mă jigneşte profund şi simt cum mă arde cicatricea.”

Un roman emoţionant, care vorbeşte în primul rând despre alegeri.

Jodi Picoult – Povestitorul. Traducere din limba engleză şi note de Adina şi Gabril Raţiu. Editura Litera, colecţia Blue moon. 474 pag.