O carte pe zi: „Spectatorul unei vieţi fascinante” de Frederick Forsyth

Aţi citit cu certitudine în ultimele decenii cel puţin una dintre cărţile remarcabile de mai jos – „Ziau Şacalului”, „Dosarul Odessa”, „Al Patrulea Protocol”, „Câinii războiului”, „Alternativa diavolului”, „Pumnul lui Dumnezeu”, „Veteranul”, „Răzbunătorul” şi altele, dar poate aţi văzut filmele, şi ele admirabile, realizate pe scenarii pornind de la aceste romane.

Autorul e Frederick Forsyth, care a fost mai întâi pilot, jurnalist, călător în mai toată lumea şi peste toate, spion. Iar acum îşi publică autobiografia, care e ea însăşi un roman de suspans.

Scriu editorii: „De peste 40 de ani, Frederick Forsyth scrie romane minuţios cercetate. Însă cele mai interesante întâmplări l-au avut ca protagonist chiar pe el. La 19 ani a devenit cel mai tânăr pilot al Forţelor Aeriene Britanice, a scăpat cu viaţă de mânia unui traficant de arme în Hamburg, a fost martor al războiului civil din Nigeria şi a fost acuzat că a finanţat o lovitură de stat în Guineea Ecuatorială.

Spectatorul unei vieţi fascinante nu insistă pe ficţiune. Dimpotrivă, descrie viaţa într-un ritm alert: de la copilăria în Anglia celui de-al Doilea Război Mondial la viaţa de corespondent extern, colaborările ocazionale cu Serviciile Secrete britanice şi aventurile nesfârşite şi curajoase în zone de conflict, în căutarea unor poveşti interesante.”

Mai bine decât oricine o spune Forsyth însuşi:

„De-a lungul vieţii, am scăpat ca prin urechile acului de mânia unui traficant de arme din Hamburg, am supravieţuit bombardamentelor din timpul războiului civil din Nigeria şi am nimerit în toiul unei lovituri de stat din Guineea-Bissau. Am fost arestat de poliţia secretă Stasi, israelienii m-au primit regeşte, IRA mi-a înlesnit fuga din Irlanda în Anglia, iar o agentă atrăgătoare din serviciile secrete cehoslovace m-a <infiltrat> în misiuni... mult mai intime. Şi acesta e doar începutul.

Toate aceste experienţe le-am trăit din interior. Dar am rămas mereu un spectator. Sincer să fiu, n-am intenţionat niciodată să ajung scriitor. Perioadele îndelungate de singurătate au fost, mai întâi, de conjunctură, apoi au devenit o dorinţă, iar în final, o necesitate. Dar, acum, la şaptezeci şi şase de ani, am rămas încă pe jumătate jurnalist, păstrând cele două calităţi ale unui reporter: curiozitatea insaţiabilă şi scepticismul de fier. Un jurnalist care nu pune sub semnul îndoielii tot ce i se spune şi care crede tot ce i se spune nu are ce să caute în această breaslă. Un ziarist nu trebuie să slujească instituţiile puterii, indiferent cât de ademenitoare sunt linguşirile. Misiunea noastră este să-i tragem la răspundere pe cei aflaţi la putere, nu să ne alăturăm lor. Într-o lume din ce în ce mai obsedată de putere, bani şi glorie, jurnalistul şi scriitorul trebuie să privească cu detaşare, observând, analizând şi comentând tot ce se întâmplă în jur, fără să se alăture.

Pe scurt, trebuie să rămână doar nişte spectatori. Ani de-a rândul am respins propunerile de a scrie o autobiografie. Şi acum le resping. Această carte nu este nici biografie şi nici autoapărare. Dar viaţa mi-a oferit ocazia să cutreier multe locuri şi să văd multe lucruri: unele amuzante, altele sinistre, unele impresionante, altele înspăimântătoare. Am avut un noroc extraordinar, căruia nu-i găsesc nicio explicaţie. De multe ori mi s-a întâmplat să scap ca prin minune dintr-o situaţie dificilă sau să mă bucur de avantaje cu totul neaşteptate. Spre deosebire de cei care se plâng necontenit în tabloidele de duminică, am avut doi părinţi minunaţi şi o copilărie fericită, petrecută pe câmpiile din Kent. Am reuşit să-mi împlinesc visurile din adolescenţă, de a pilota şi de a călători în lung şi în lat, iar mai târziu, pe cel de a scrie romane, care mi-a oferit şansa de a duce o viaţă confortabilă, lucru pe care mi l-am dorit dintotdeauna”.

Citiţi această carte, o încântare!

Frederick Forsyth – Spectatorul unei vieţi fascinante. Traducere din limba engleză de Iris-Manuela Anghel. Editura RAO. 358 pag.