O carte pe zi: „Topografia Ţării Româneşti” de Constantin Caracaş

Editura Omonia a republicat recent, la trei ani de la prima ediţie din 2018, Topografia Ţării Româneşti. Monografie istorică şi sanitară aparţinând lui Constantin Caracaş (1773-1828), o personalitate a lumii medicale din capitala Ţării Româneşti, lucrarea este poate mai actuală ca oricând. Medic al Capitalei, C. Caracaş este cel care introduce şi generalizează vaccinul antivariolic.

„Către anul 1800, când m-am întors în acest oraş al Bucureştilor, după ce am învăţat medicina la Universitatea din Viena”, mărturiseşte autorul, „am început fără întârziere vaccinarea, fără opunere din partea locuitorilor; încât la 1802, vaccinarea era generală în tot oraşul, cum şi în alte târguri”. Membru al comisiei sanitare a oraşului, a contribuit, alături de alţi doi compatrioţi, Silvestru Filitti şi Constantin Darvari, la îmbunătăţirea asistenţei medicale în întreg principatul („Una din cele mai utile îndatoriri ale unui guvern este grija sănătăţii şi a vieţii locuitorilor; fiindcă siguranţa şi fericirea oricărei naţiuni ţine de puterile fizice şi intelectuale căpătate prin trai bun”).

Topografia Ţării Româneşti, cartea care îl singularizează între ai săi şi îl face totodată să fie preţuit de posteritate, este singura sa lucrare, publicată postum, în 1830, de soţia sa. Radiografie a Principatului, în care trece în revistă cele mai diverse faţete, de la descrierea geografică („capitolele de geografie fizică”, notează Georgeta Filitti, „înseamnă o descriere aproape cinematografică a peisajului românesc”) la istorie, de la aspecte sanitare sau observaţii meteo la obiceiuri şi moravuri, la nutriţie, cartea reconstituie minuţios tabloul vieţii cotidiene în „Dacia” de la hotarul dintre secolele 18 şi 19. Impresionează căldura cu care autorul îi descrie pe românii în mijlocul cărora i-a fost dat să trăiască: „Aptitudinea naturală ce are acest neam spre a primi cultura dă speranţe sigure că un guvern potrivit şi generos poate în scurt timp să-i consolideze fericirea şi prosperitatea şi să-l facă demn de strămoşii săi... În raport cu constituţiunea lor fizică, formată prin influenţa climei, locuitorii sunt blânzi, răbdători, primitori de cultură şi cu caracter solid, modelat în societatea bună prin învăţătură şi exemple bune...Acest popor, cu inteligenţa lui naturală, foarte lesne poate să-şi cultive moravurile, să progreseze în ştiinţe şi arte şi să trăiască fericit”. De o descriere amănunţită, cu ochi de profesionist, beneficiază şi aşezămintele şi instituţiile sanitare din Capitală şi din întregul principat.

„Paradoxal”, notează Georgeta Filitti, „trecerea timpului a ferit Topografia de uzura morală ce loveşte mai toate lucrările de istorie. Şi explicaţia trebuie căutată în împrejurările în care a fost scrisă, documentaţia avută la dispoziţie de autor şi mai ales în existenţa acelui capitol excepţional privind crearea spitalului Filantropia”. Autorul Topografiei ocupă un loc aparte în istoria medicinei româneşti prin iniţiativa sa de fondare a unui „spital pentru îngrijirea atâtor bolnavi fără mijloace, făgăduindu-mă şi eu să-i caut toată viaţa fără plată”. Este vorba de spitalul „Iubirea de Oameni”, Spitalul Filantropia care funcţionează neîntrerupt de 208 ani. „Felul cum a gândit instituţia, cum a supravecheat construcţia şi înzestrarea, cum a redactat regulamentul de funcţionare vădesc un manager de excepţie” (Georgeta Filitti).

Act de recuperare necesar, reeditarea versiunii originale împreună cu traducerea datorată lui George Sion, pune astăzi la îndemâna specialiştilor şi a publicului larg „o lucrare clasică în istoriografia română. Ea continuă să intereseze nu doar pe medici, ci rămâne un reper pentru cunoaşterea «Daciei» şi a oamenilor de acum 200 de ani” (G. Filitti).

Aparatul critic – studiu introductiv şi note suplimentare – sporeşte valoarea documentară a lucrării. Cele 80 de ilustraţii grupate în 24 de planşe oferă, la rândul lor, o trecere în revistă a personalităţilor care au marcat istoria Ţării Româneşti în secolele 14-19, a făuritorilor anonimi de istorie, a monumentelor care au supravieţuit până astăzi, toate descrise de autorul care a bătut pas cu pas meleagurile valahe.

Constantin Caracaş s-a născut la Siatista, o localitate în regiunea Kozani, Macedonia Occidentală, într-o familie de medici – atât tatăl său, Dimitrie Caracaş, cât şi fratele, Nicolae, au profesat în Valahia (iniţial la Craiova, tatăl, apoi toţi trei la Bucureşti). După după studii la Viena, s-a stabilit la Bucureşti. „Constandinache Caracaş este un profesionist al epocii sale; şi-a dăruit capacitatea de muncă, ştiinţa şi energia suferinzilor şi, mai mult, le-a transpus într-o lucrare ce nu şi-a pierdut interesul nici azi” (G. Filitti).

Apariţia ediţiei a doua a beneficiat de sprijinul doamnei Danae Stambouli, fondatoare a Laboratorului Medical Cytogenomic din Bucureşti, şi al domnului Constantin Hariton, membru al familiei Caracaş şi continuator al tradiţiei iniţiate de doctorul Caracaş.

Constantin Caracaş - Topografia Ţării Româneşti. Ediţia a doua. Ediţie bilingvă, română-greacă. Îngrijire ediţie, studiu introductiv şi note suplimentare: Georgeta Filitti. Cuvânt-înainte: Danae Stambouli. Editura Omonia, Bucureşti, 448 pag.+24 planşe color cuprinzând 80 de ilustraţii şi două hărţi.