COMENTARIU Lelia MUNTEANU - Războiul Hamas-Israel. Înecarea peştelui

Eveniment rar, întreaga lume se află în consens în legătură cu soluţia de pace israeliano-palestiniană: două state, adică întemeierea unui stat palestinian. Şi ţările arabe din regiune, şi statele occidentale, şi China, şi Rusia propun această variantă. Statele Unite n-o pot face explicit, fiindcă au minat-o prin declararea Ierusalimului capitală unică şi indivizibilă, ceea ce nu înseamnă însă că o resping.

Numai că această retorică diplomatică e foarte puţin spre deloc realistă. Nu ne mai aflăm în logica Acordurilor de a Camp David din 1978, nici în a celor de la Oslo din 1993.

Întâi că o invazie terestră a armatei israeliene în Gaza, de neoprit în momentul de faţă, este evident că nu se îndreaptă spre un acord de pace, ci spre o fractură şi mai adâncă între israelieni şi palestinieni. Ceea ce urmăreşte acum Israelul - izolarea sau ocuparea Gazei – nu înseamnă altceva decât presiuni hipertrofiate, economice şi de securitate, asupra palestinienilor urmate de o extindere a aşezărilor israeliene, pe care Guvernul Netanyahu de extremă dreapta a forţat-o în permanenţă.

Greu se pot împăca furia Hamas şi disperarea polulaţiei din Gaza cu nevoia reală de securitate a Israelului.

Păcatul originar al situaţiei apparent fără ieşire în care s-a ajuns a fost definit de marele strateg Sun Tzu, în urmă cu 2500 de ani: nu îţi aduce inamicul la disperare, nu poţi cîştiga un război cu cine nu mai are ce pierde.

În faţa acestui adevăr, soluţia a două state nu este astăzi decât - "noyer le poisson", "to drown the fish" - înecarea peştelui: schimbarea subiectului, eludarea, evitarea problemelor dureros de reale.