CRONOLOGIE: Vezi evenimentele din Egipt, din timpul preşedinţiei lui Mubarak

13 octombrie 1981: Hosni Mubarak este ales preşedintele Republicii, la o săptămână de la asasinarea preşedintelui Anwar el-Sadat de către islamişti. Este decretată starea de urgenţă, reînnoită în mod constant.

25-26 februarie 1986: Revolte ale recruţilor poliţiei din Cairo, care protestează faţă de condiţiile salariale şi sociale. Acestea se soldează cu 107 morţi şi peste 700 de răniţi.

26 iunie 1995: Mubarak supravieţuieşte unui atentat la Addis Abeba, revendicat de Jamaa Islamiya. El va fi vizat de cel puţin alte şase tentative de asasinare.

17 noiembrie 1997: Atentat la Luxor, revendicat de Jamaa Islamiya şi soldat cu 68 de morţi, dintre care 58 de turişti islamişti.

3 ianuarie 2000: 22 de morţi în Egiptul Superior în confruntările dintre musulmani şi creştini.

17-18 octombrie 2000: Summit israeliano-palestinian la Sharm el-Sheikh, în prezenţa preşedintelui american Bill Clinton. Egiptul a fost prima ţară arabă care a semnat pacea cu Israelul în 1979.

28 septembrie 2003: Mubarak anunţă măsuri de democratizare politică, la sugestia fiului său Gamal, a cărui influenţă creşte în cadrul Partidului Naţional Democrat (PND, aflat la putere).

7 octombrie 2004: Atentate la Taba (Sinai) împotriva locurilor turistice, soldate cu 34 de morţi, majoritatea israelieni. Acestea sunt revendicate de un grup care pretinde că are legături cu Al-Qaida.

23 iulie 2005: Atentate la Sharm el-Sheikh (Sinai), soldate cu aproximativ 70 de morţi, între care 20 de străini. Patru grupări revendică aceste atacuri, între care grupul islamist Al-Tawhid wal Jihad, care pretinde că are legături cu Osama ben Laden.

9 noiembrie -7 decembrie 2005: Victorie istorică a Fraţilor Musulmani (88 de parlamentari din totalul de 454), care devin principala forţă de opoziţie. În urma confruntărilor au murit 13 persoane.

24 aprilie 2006: Triplu atentat sinucigaş la Dahab (Sinai), soldat cu 20 de morţi, între care şase străini. Autorităţile acuză gruparea islamistă Al-Tawhid wal Jihad.

23 ianuarie-3 februarie 2008: La Rafah, militanţii Hamas deschid, cu ajutorul explozibilului, frontiera dintre Egipt şi Gaza, supusă unei blocade israeliene, antrenând un flux de sute de mii de palestinieni în Egipt. Terminalul este apoi închis.

6-7 aprilie 2008: Manifestaţii împotriva creşterii preţurilor şi penuriei de pâine subvenţionată, care degenerează în confruntări între manifestanţi şi poliţişti în nord (3 morţi).

28 noiembrie-5 decembrie 2010: Partidul preşedintelui îşi consolidează dominaţia în Parlament, câştigând aproape 83 la sută din mandate după retragerea, în al doilea tur de scrutin, al Fraţilor Musulmani, care au denunţat fraude.

1 ianuarie 2011: 23 de morţi într-un atentat în faţa unei biserici copte din Alexandria. Egiptul acuză gruparea radicală palestiniană Armata Islamului, care dezminte.

25 ianuarie: Încep manifestaţii antiguvernamentale fără precedent, care s-au soldat cu cel puţin 300 de morţi, potrivit ONU şi Human Rights Watch, şi mii de răniţi.

29 ianuarie: Mubarak anunţă nominalizarea unui nou premier, generalul Ahmad Shafic, şi înfiinţarea funcţiei de vicepreşedinte, încredinţată directorului serviciului de informaţii, generalul Omar Suleiman.

1 februarie: Mubarak anunţă că nu va candida la alegerile prezidenţiale din septembrie. Peste un milion de manifestanţi cer plecarea lui imediată.

6 februarie: Fraţii Musulmani se alătură dialogului naţional, împreună cu alte grupări de opoziţie, dar denunţă insuficienţa reformelor propuse.

7 februarie: Sute de mii de persoane protestează faţă de Mubarak, acestea fiind manifestaţiile cele mai importante de la începutul mişcării. Noul Guvern aprobă o creştere, începând din 1 aprilie, cu 15 la sută a salariilor funcţionarilor şi a pensiilor.

8 februarie: Mubarak formează o comisie pentru formularea unor amendamente constituţionale.

9 februarie: Manifestaţiile masive continuă.

10 februarie: Mubarak anunţă că deleagă prerogativele vicepreşedintelui Omar Suleiman, fără a-şi anunţa însă demisia, provocând nemulţumirea manifestanţilor.