Cele mai mari bănci din România au aderat la Codul de Bune Practici în relaţia cu clienţii. Cum se va comporta instituţia de la care ai luat creditul în cazul în care devii rău-platnic

Codul are în vedere definirea unui cadru general de conduită a băncilor în relaţia cu debitorii aflaţi într-o situaţie de dificultate de plată sau în privinţa cărora este iminentă apariţia unei asemenea situaţii, precum şi în relaţia cu debitorii reprezentând cazuri sociale, fără însă a îşi propune identificarea unor soluţii generalizate, aplicabile pentru toţi debitorii şi pentru toate situaţiile care pot să apară în practică.

Astfel, băncile vor avea în vedere, în tratarea situaţiilor de dificultate de plată, principii de conduită în relaţia cu debitorii, precum, dar fără a se limita la:

Implementarea unor măsuri preventive precum:

- identificarea într-o fază cât mai timpurie a situaţiei de dificultate de plată sau a iminenţei apariţiei unei astfel de situaţii de dificultate de plată;

- abordarea cu maximă rapiditate şi disponibilitate a situaţiilor intempestive cu impact imediat asupra capacităţii de rambursare a debitorului;

- colaborarea eficientă cu debitorul în diferite situaţii sau etape de derulare ale contractului de credit, în vederea identificării unor soluţii rezonabile pentru ambele părţi contractante de natură a preveni acumularea de restanţe, declararea scadenţei anticipate şi/sau declanşarea executării silite, raportate însă la capacitatea de rambursare – actuală şi previzionată – a debitorului;

Identificarea şi aplicarea celor mai potrivite soluţii pentru gestionarea situaţiei specifice a debitorului -Fiecare bancă va realiza o analiză punctuală a fiecărui caz în parte şi va propune soluţii individuale/particularizate raportat la circumstanţele specifice ale debitorului.

În acest sens, se vor avea în vedere:

- abordarea cu atenţie, responsabilitate şi deschidere a fiecărui caz de dificultate de plată;

- analiza unei palete cât mai largi de opţiuni pentru soluţionarea situaţiei debitorului, ţinând cont, printre altele, de aspecte precum:

- veniturile debitorului şi ale soţului/soţiei, respectiv gradul de certitudine al acestora;

- gradul de îndatorare total al debitorului şi al familiei acestuia;

- patrimoniul debitorului şi al soţului/soţiei, respectiv starea/destinaţia bunurilor imobile din patrimoniu;

- circumstanţele familiale ale debitorului (ex. stare civilă, persoane în întreţinere);

- posibilele efecte (de exemplu costuri suplimentare) pe care trebuie să le suporte debitorul în urma sau în legatură cu implementarea soluţiei (ex. onorarii notariale, cheltuieli de înregistrare a unor modificări în registrele de publicitate);

- istoricul colaborării cu debitorul şi comportamentul de plată a acestuia;

- valoarea şi structura garanţiilor;

- informaţiile rezultate în urma verificărilor efectuate de către bancă în bazele de date centralizate (de exemplu: Biroul de Credit, Buletinul Insolvenţei, Recom, ANAF).

Aplicarea unor soluţii conforme cu dispoziţiile legale şi cu cadrul normativ intern al băncii, viabile şi adecvate debitorului, putând fi avute în vedere, printre altele soluţii precum:

- prelungirea duratei contractului de credit;

- schimbarea tipului contractului de credit;

- modificarea datelor de scadenţă ale obligaţiilor de plată ale debitorului;

- amânarea, totală sau parţială, pentru o anumită perioadă de timp, a obligaţiilor de plată ale debitorului;

- ajustarea, pentru o anumită perioadă de timp, a structurii de costuri a contractului de credit;

- modificarea nivelului şi/sau tipului ratei de dobândă;

- modificarea valutei contractului în moneda în care debitorul îşi realizează veniturile, utilizând cursul de schimb valutar de la data realizării modificării;

- consolidarea mai multor contracte de credit;

- acordarea dreptului de vânzare a bunului imobil ipotecat direct de către debitor (vânzare voluntară), urmată de rambursarea anticipată, totală sau parţială a creditului garantat cu respectivul bun, utilizând integral - însă în limita valorii totale a sumelor datorate băncii - fondurile obţinute în urma procesului de valorificare a garanţiei.

De asemenea, băncile vor avea în vedere, în tratarea cazurilor sociale:

- abordarea cu atenţie, responsabilitate, disponibilitate şi discreţie a cazurilor sociale deîndată ce debitorul informează justificat banca privind situaţia severă în care se găseşte sau cu care ar urma să se confrunte;

- colaborarea eficientă cu debitorul în vederea documentării situaţiei excepţionale în care acesta se găseşte.

Identificarea celor mai potrivite soluţii pentru sprijinirea cazurilor sociale:

- analiza unei palete cît mai largi de opţiuni pentru sprijinirea debitorului, ţinând cont de particularităţile cazului social şi de circumstanţele concrete în care debitorul se găseşte;

- aplicarea unor soluţii, conforme cu dispoziţiile legale, viabile şi adecvate debitorului sau aplicarea unor măsuri excepţionale, cum ar fi stoparea/ renunţarea la calcularea unor costuri aferente creditului sau chiar reducerea datoriei.

De asemenea, în cod există un capitol în care se vorbeşte despre creditarea responsabilă.

Consultarea publică a Codului va putea fi realizată pe site-ul Consiliului Patronatelor Bancare din România (www.cpbr.ro), sugestiile şi propunerile putând fi trimise atât direct în secţiunea de Consultare Publică a site-ului, cât şi la adresa de e-mail consultare@cpbr.ro, în următoarele şase luni.

Băncile membre ale Consiliului Patronatelor Bancare din România sunt: Banca Comercială Română, Bancpost, ING Bank, Raiffeisen Bank, UniCredit Bank.