Legenda lui Moş Crăciun. Cum a devenit Sfântul Nicolae, Moş Crăciun

Moş Crăciun este un personaj mitologic care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun, 24 spre 25 decembrie.

Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcţie de clima în perioada Crăciunului, care pleacă de la o iarnă îngheţată în emisfera nordică şi ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică, în general Moş Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roşu, având o barbă lungă şi albă şi locuind într-o ţară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada).

Legenda lui Moş Crăciun în România

Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca cioban sau baci la turmele fratelui.

Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (religie care nu apăruse încă). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Iisus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”.

Cum a devenit Sfântul Nicolae Moş Crăciun

În secolul al XVI-lea în nordul Europei, după reformă, poveştile şi tradiţiile despre Sfântul Nicolae au devenit nepopulare.

Dar cineva a trebuit să le ofere cadouri copiilor de Crăciun, aşa că, în Marea Britanie a devenit „Christmas Father” sau „Old Man Christmas”, un personaj vechi din piesele de poveşti din Evul Mediu din Marea Britanie şi părţi din Europa de nord. În Franţa, el a fost apoi cunoscut sub numele de „Père Nöel”.

Numele Moş Crăciun a evoluat din porecla olandeză a lui Nick, Sinter Klaas, o formă scurtată de la Sint Nikolaas (Sfântul Nicolae în olandeză). În 1804, John Pintard, membru al Societăţii istorice din New York, a distribuit xilografii ale Sfântului Nicolae la reuniunea anuală a societăţii. Fundalul gravurii conţine imagini cunoscute cu Moş Crăciun, inclusiv ciorapi plini cu jucării şi fructe atârnate deasupra unui şemineu. În 1809, Washington Irving a ajutat la popularizarea poveştilor Sinter Klaas când s-a referit la Sfântul Nicolae drept sfântul patron al New York-ului în cartea sa, The History of New York.

În unele ţări, inclusiv în părţi ale Austriei şi Germaniei, actualul Moş Crăciun a devenit „Christkind”, un bebeluş cu părul auriu, cu aripi, care simbolizează nou-născutul Iisus.

La început, în SUA, numele său era „Kris Kringle” (de la Christkind). Mai târziu, coloniştii olandezi din SUA au luat cu ei vechile poveşti despre Sfântul Nicolae şi Kris Kringle, iar Sfântul Nicolae a devenit „Sinterklaas” sau aşa cum spunem acum „Moş Crăciun”.

Multe ţări, în special cele din Europa, sărbătoresc ziua Sfântului Nicolae pe 6 decembrie. În Olanda şi în alte ţări europene, copiii lasă încălţămintea lustruită pe 5 decembrie, în ajunul Sfântului Nicolae, pentru a primi cadouri.

Sfântul Nicolae a devenit din nou popular în epoca victoriană, când scriitori, poeţi şi artişti au redescoperit vechile poveşti.

În 1823 a fost publicat celebrul poem „O vizită de la Sfântul Nicolae” sau „T’was the Night before Christmas”. Poezia îl descrie pe Sfântul Nicolae cu opt reni. Au devenit foarte cunoscuţi în piesa „Rudolph the Red nosed Reindeer”, scrisă în 1949.

Legenda Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae a fost un Episcop care a trăit în secolul al IV-lea, într-un loc numit Myra din Asia Mică, Turcia din zilele noastre. Era un om foarte bogat, deoarece părinţii lui au murit când era tânăr şi i-au lăsat mulţi bani. Era, de asemenea, un om foarte amabil şi avea reputaţia de a ajuta pe săraci şi de a oferi daruri secrete oamenilor care aveau nevoie de el. Există mai multe legende despre Sfântul Nicolae, deşi nu ştim dacă vreuna dintre ele este adevărată.

Cea mai faimoasă poveste despre Sfântul Nicolae spune cum a început obiceiul de a folosi ciorapii pentru a pune cadourile.

Era un om sărac care avea trei fiice. Bărbatul era atât de sărac, încât nu avea suficienţi bani pentru o zestre, aşa că fiicele sale nu s-au putut căsători. Într-o noapte, Nicolae a aruncat în secret o pungă de aur pe hornul casei lor. Aceasta a căzut într-un ciorap care fusese atârnat la foc pentru a se usca. Acest lucru a fost repetat mai târziu cu a doua fiică. În cele din urmă, hotărât să descopere persoana care îi dăduse banii, tatăl s-a ascuns în secret lângă foc în fiecare seară până l-a prins pe Nicolae. Acesta l-a implorat pe bărbat să nu spună nimănui ce a făcut, pentru că nu a vrut să atragă atenţia asupra sa.

Datorită bunătăţii sale, Nicolae a fost făcut Sfânt. Sfântul Nicolae nu este doar sfântul copiilor, ci şi al marinarilor. Există o poveste despre faptul că a ajutat marinari care au fost prinşi de o furtună urâtă în largul coastei Turciei. Furtuna se dezlănţuia în jurul lor şi toţi oamenii erau îngroziţi că nava lor se va scufunda sub valurile uriaşe. S-au rugat Sfântului Nicolae să-i ajute. Deodată, a apărut pe punte în faţa lor. El a ordonat mării să fie liniştită, furtuna s-a oprit şi au reuşit să îşi conducă nava în siguranţă în port.

Sfântul Nicolae a fost exilat din Myra şi ulterior pus în închisoare în timpul persecuţiei creştinilor de către împăratul Diocleţian. Nimeni nu ştie cu adevărat când a murit, dar a fost la 6 decembrie, fie în 345, fie în 352. În 1087, oasele sale au fost furate din Turcia de către nişte marinari comercianţi italieni. Oasele sunt păstrate acum în biserica numită după el, aflată în portul italian Bari. În ziua sărbătorii Sf. Nicolae, 6 decembrie, marinarii din Bari îi duc statuia din Catedrală în larg, astfel încât să poată binecuvânta apele şi să le ofere călătorii în siguranţă pe tot parcursul anului.

Cu lista lui „obraznică sau drăguţă”, Sfântul Nicolae seamănă astăzi cu Moş Crăciun dintr-un motiv. Sfântul Nicolae este, de fapt, unul dintre motivele pentru care avem chiar un Moş Crăciun.

Românii i-au păstrat „vii” atât pe Sfântul Nicolae, cât şi pe Moş Crăciun. A avea de două ocazia de a primi cadouri nu poate fi niciodată un lucru rău, cu excepţia cazului în care ai fost obraznic. În timpul comunismului, aceste sărbători au fost printre puţinele în care bananele şi portocalele au fost găsite în magazine. Mirosul de portocale proaspăt decojite este încă profund asociat cu acele vremuri.