REPORTAJ - Două românce, între cei 1.000 de angajaţi ai Secretariatului NATO: Este o oportunitate extraordinară

O parte însemnată a angajaţilor NATO au contracte pe perioadă nedeterminată, motiv pentru care nu sunt foarte multe locuri scoase la concurs, iar concurenţa este foarte mare. Astfel, pentru un domeniu care nu este ultraspecializat, precum Afaceri Politice sau Resurse Umane, aplică sute de persoane, chiar mii câteodată.

Înainte de a se angaja la NATO, Alina Coca, în vârstă de 40 de ani, a lucrat la Ministerul de Externe, Direcţia de Comunicare. În 2009, a decis să participe la concurs şi a obţinut un post de membru al Staffului Internaţional în Biroul de Presă la Cartierul NATO din Bruxelles, fiind director adjunct pentru operaţiuni media.

Ea spune că a interacţionat pentru prima dată cu structurile NATO la Summit-ul organizat la Bucureşti, unde a lucrat într-un task force creat pentru organizarea evenimentului şi a coordonat, pentru partea română, componenta de relaţie cu mass-media.

"A fost extrem de interesant pentru mine, ca profesionist român, să văd cum lucrează NATO ca organizaţie internaţională şi cum gestionează operaţiunile media. Iar aici, la Bruxelles, avem un mediu de lucru în care nu interacţionăm doar cu oameni care vin dintr-o anumită cultură, ci este unul multicultural. Toate relaţiile noastre profesionale trebuie să ţină cont de asta. Este marea diferenţă faţă de mediul naţional în care am lucrat până acum şi este şi unul dintre aspectele care îmi place cel mai mult", afirmă Alina Coca.

Elena Beganu are 30 de ani şi a început să lucreze la NATO în 2008 ca stagiar. Povesteşte că, dacă ar fi ştiut despre concurenţa care era pe posturi în momentul în care s-a angajat, s-ar fi descurajat. Ea este născută de ziua României, 1 Decembrie, şi a studiat în străinătate, la Paris, Nisa, Berlin şi Roma.

"Eu sunt la NATO din 2008 şi am început ca stagiară. Există programul acesta de NATO internship care este deschis membrelor alianţei şi care este menit să socializeze conceptul de NATO în ţările membre prin efortul studenţilor. Se adresează acelora care îşi finalizează studiile academice şi vor să aibă o experienţă de lucru în cadrul organizaţiilor internaţionale. Am început cu un stagiu în domeniul Contraterorism în divizia Defence Investment, care e destul de tehnic. Dar nu neapărat jobul meu era tehnic, ci sarcini care sunt standard la nivel de cartier general şi care ţin de comunicare, de facilitarea discuţiilor între statele membre", spune Elena Beganu.

La finalul stagiului, ea a candidat pentru un post tot în cadrul NATO şi a fost recrutată pe o poziţie cu responsabilităţi similare. Acum lucrează la Divizia de riscuri de securitate emergente, unde se concentrează în principal pe contra-terorism.

"Toată lumea recunoaşte că este un privilegiu destul de mare. Vreau să spun un privilegiu ca recunoaştere a renumelui acestei organizaţii şi a lucrurilor importante pe care le face, nu neapărat unul care ni s-a oferit. Toată lumea cred că aspiră să aibă un altfel de comportament în cadrul activităţii profesionale, cât şi afara acesteia. Dar nu ştiu dacă am resimţit vreodată o presiune ştiindu-mă membră a Secretariatul Internaţional", spune Elena Beganu.

Tânăra povesteşte însă că a dorit să caute şi alte experienţe de lucru în Alianţă.

Astfel, în 2010, ea a aplicat pentru un post în International Security Assistance Force pentru a merge la operaţiunea militară din Afganistan, mai precis în Kabul. Acolo a lucrat ca advisor pe lângă Guvernul afgan, ajutând la elaborarea unei noi strategii de comunicare pe dezvoltarea socio-economică şi pe situaţia femeilor.

"În componenţa task force-ului în care am lucrat eu s-au regăsit întâmplător numeroşi colegi militari români, din partea cărora am primit foarte multă susţinere. Procedural, fiecare are un sprijin formal când vine în teatrul de răboi şi colegii mei români şi-au asumat aceste responsabilităţi pentru mine fără a fi obligaţi. Am apreciat foarte mult, chiar dacă am aflat mai târziu şi le sunt recunoscătoare pentru sprijinul pe care l-am primit. A fost multă empatie între noi. Şi la Bruxelles suntem un grup de români care ne înţelegem foarte bine, suntem prieteni, dar cred că proximitatea forţată în care eram la Kabul a dus la o apropierea mult mai rapidă cu colegii mei români de acolo", povesteşte Elena Beganu.

Cele două românce spun că s-au obişnuit repede cu mediul de lucru de la NATO, care pentru un vizitator poate părea neprimitor.

Sediul în care îşi desfăşoară activitatea de aproape 50 de ani Cartierul General al NATO de la Bruxelles a fost construit iniţial ca un aeroport, fiind un ansamblu de clădiri vechi, îmbătrânite de timp, cu puţine etaje, împrejmuit de garduri înalte cu sârmă ghimpată şi păzit în permanenţă.

Până la urmă, susţin ele, rolul celor care lucrează la Secretariatul Internaţional este acela de a asigura suport şi de a facilita consensul pe diferite subiecte între statele membre, iar la acest lucru se lucrează în permanenţă, de la un summit la altul.

Există români în toate diviziile Secretariatului Internaţional, o performanţă considerată de Alina Coca ca fiind o "reprezentare lăudabilă", în condiţiile în care România a devenit membru al Alianţei doar puţin mai mult de un deceniu. Spre exemplu, ambasadorul Sorin Ducaru este unul dintre asistenţii Secretarului General şi coordonează Divizia pentru Riscuri de Securitate Emergente.

Elena Beganu mai povesteşte că, în 2012, după aproape un an şi jumătate, s-a întors de la Kabul la acelaşi departament al NATO, pentru a-şi continua activitatea. Ea susţine că o astfel de activitate i-a fost foarte utilă pentru că rolul celor care lucrează la Cartierul General al NATO de la Bruxelles este să definească politici strategice pentru care, dincolo de competenţe, este nevoie şi de o experienţă operaţională.

"Pentru a dobîndi credibilitate, este foarte important să ai o experienţă operaţională care să te ghideze în chestiunile politice pe care le propunem naţiunilor, care sunt cele care decid în final. Însă este important să aibă o bază concretă şi corectă a lucrurilor care se întâmplă în lume, ce e fezabil şi ce poate fi aplicabil la nivel de teatru de război", a adăugat tânăra.

Deşi a interacţionat în anii de studiu în străinătate cu diferite culturi, Elena Beganu a rămas totuşi impresionată de impactul cultural al vieţii de civil într-un teatru de război.

Şi Alina Coca susţine că impactul cultural al lucrului într-o echipă multinaţională cum este cea de la Cartierul General al NATO poate fi o provocare însemnată.

În ceea ce priveşte modul în care sunt văzuţi românii care lucrează la Cartierul General NATO, Alina Coca susţine că aceştia sunt apreciaţi ca buni profesionişti şi au "o şcoală solidă şi o determinare specifică".

"Determinarea este ceva ce ne caracterizează pur şi simplu şi este vizibil, recunoscut şi de către cei din jur. Ne place şi vrem mereu să ducem lucrurile la capăt şi să facem aceasta cât mai bine", precizează tânăra.

"Fără doar şi poate, despre colegii mei am auzit vorbindu-se doar de bine, sunt foarte muncitori, există şi o determinare, dar sunt şi foarte sârguincioşi. Faptul că sunt implicaţi în sarcina lor de lucru este foarte apreciat", spune şi Elena Beganu.

Româncele spun că România este privită în cadrul NATO ca un stat membru "de nădejde", care, deşi este de doar zece ani în organizaţie, a reuşit să "demonstreze că merită să fie aici".

Ele spun că, deşi sunt plecate de mai mulţi ani din ţară, nu vor să piardă legătura cu România şi iau în considerare întoarcerea în ţară la un moment dat.

"Pentru mine este o oportunitate extraordinară să fi putut veni aici şi vreau să mă întorc cu expertiza şi cu ceea ce am dobândit în România. Ca diplomat român, continuarea firească este revenirea în ţară, pentru a folosi această experienţă şi a o îmbogăţi. Deşi există multe experienţe valoroase aici, contează mult şi ideea de acasă. România este şi rămâne un punct primordial de reper pentru mine şi - nu în ultimul rând - vreau ca fiica mea, care tocmai ce păşeste pragul spre adolescenţă, să privească România ca fiind acasă, un loc unic, de care este mândră, aşa cum sunt şi eu", spune Alina Coca.

Elena Beganu susţine că ia în calcul continuarea în NATO cât de mult posibil, însă, dacă ar fi să pună lucrurile în balanţă, descoperă că îi lipseşte un anumit "confort psihologic" pe care l-ar regăsi în ţară.

"Se fac mulţi ani de când trăim aici, suntem cu toţii obişnuiţi, avem prieteni de toate naţionalităţile, e un aspect care ne place foarte mult - acela de a avea prieteni mulţi din multe culturi. Dar acasă e tot acasă, nu?", adaugă românca.