Şcoala din rural, mai orientată pe rezolvarea problemelor elevilor decât pe creşterea rezultatelor

World Vision România a lansat, miercuri, studiul "Dialog pentru calitatea educaţiei. Şcoala văzută prin ochii elevilor şi părinţilor", realizat în special în şcoli din mediul rural din şase judeţe.

Cercetarea arată că familiile elevilor din şcolile din mediul rural au, în cea mai mare parte, un nivel foarte scăzut de educaţie. Astfel, din răspunsurile oferite de părinţi rezultă că peste jumătate dintre ei nu au finalizat nici măcar opt clase.

Studiul a vizat mai multe aspecte, printre care şi spaţiile de învăţământ, care par a nu mai fi o problemă în şcolile studiate. Practic, două treimi dintre elevi au o clasă numai a lor, iar aproape o treime ocupă o sală în două schimburi.

Similar, în privinţa cabinetelor şi laboratoarelor, aproape 90 la sută din şcoli deţin astfel de spaţii, cele mai multe fiind cabinetele de informatică. Aceste spaţii sunt însă subutilizate, la sub 10 la sută din capacitate, inclusiv la fizică, chimie şi biologie. În plus, părinţii fie afirmă că nu ştiu de existenţa laboratoarelor, fie spun că acestea nu există.

Conform aceluiaşi studiu, auxiliarele curriculare sunt folosite la majoritatea orelor la disciplinele de examen (limba română şi matematică) şi la un procent din ce în ce mai mic de ore la educaţie fizică, geografie, ştiinţe, limbi moderne, istorie, educaţie tehnologică şi arte, la acestea din urmă doar la unele ore. De asemenea, mijloacele audio şi video sunt, şi ele, slab utilizate, mai puţin de o treime dintre elevi semnalând folosirea săptămânală a multimedia (cumulat, la toate disciplinele), iar 87 la sută dintre elevi raportează folosirea lor cel puţin o dată pe lună. Aproape nouă la sută dintre elevii chestionaţi spun că nu folosesc deloc multimedia.

Iniţiatorii studiului mai spun că o situaţie similară se constată referitor la utilizarea computerului în clasă, 71 la sută dintre elevi spunând că fac acest lucru doar o dată pe lună.

"Dacă excludem disciplinele de specialitate, calculatorul este folosit doar la 1-2 la sută din numărul orelor de curs, circa 10 la sută din elevii chestionaţi declarând că nu folosesc deloc calculatorul. (...) Situaţia este agravată şi de lipsa conexiunii la internet, doar 38 la sută dintre elevi afirmând că au acces în timpul orelor de curs", se arată în studiu.

În ce priveşte procesul didactic, elevii cred că programul şcoalr adecvat, însă mai puţin de jumătate dintre ei consideră temele pentru acasă ca fiind corespunzătoare.

Iniţiatorii studiului au mai constatat că cei mici au cu regularitate teme scrise, cel puţin la trei discipline în fiecare zi.

În privinţa centrării activităţii şcolare pe predare, peste 80 la sută dintre elevi afirmă că mai mult de jumătate din timpul unei ore obişnuite de curs ascultă explicaţiile profesorului. Pe dea altă parte, puţin peste 50 la sută dintre copii spun că activităţile de învăţare în grup sunt predominante, ei fiind descurajaţi să colaboreze în timpul activităţilor de învăţare. În plus, profesorul dirijează strict procesul de învăţare, nivelul autonomiei elevilor fiind redus.

Studiul a evaluat şi sprijinul acordat elevilor şi au remarcat că majoritatea profesorilor din şcolile cuprinse în eşantion sunt dispuşi să ofere feedback şi ajutor elevilor.

"Peste jumătate dintre elevi consideră chiar că evaluarea şi notarea ca fiind obiective. Alte puncte tari ale profesorilor sunt explicarea criteriilor de evaluare şi explicarea motivelor acordării unei anumite note. Această situaţie atrage după sine o încredere sporită în şcoală", arată specialiştii.

În privinţa comunicării referitoare la rezolvarea unor probleme din şcoală, circa 20 la sută dintre elevi şi aproximativ 15 la sută dintre părinţi au semnalat şcolii diferite aspecte negative.

Potrivit iniţiatorilor studiului, majoritatea elevilor şi a părinţilor semnalează aceste aspecte negative dirigintelui sau unui alt profesor, după care urmează, ca persoane preferate în astfel de situaţii, alţi părinţi, directorul şcolii şi, în foarte mică măsură, autorităţile locale sau comitetul de părinţi. "Se preferă acţiunea individuală şi nu cea colectivă, organizată", se arată în studiu.

Din cercetare a mai rezultat că peste 64 la sută dintre elevi şi aproape 80 la sută dintre părinţi se adresează şcolii şi atunci când este vorba de problemele personale ale copilului sau ale familiei.

"Pe lângă dimensiunea pozitivă, care arată încredere reciprocă, a acestei relaţii, apelul la şcoală poate fi datorat şi absenţei persoanelor resursă din comunitate (asistenţii sociali etc.), şcoala fiind nevoită să preia probleme care nu sunt, neapărat, de competenţa ei", se menţionează în cercetare.

De asemenea, s-a constatat că, în general, elevii sunt mult mai bine informaţi în privinţa activităţii şcolii decât părinţii lor. Astfel, marea majoritate a părinţilor nu a putut indica mai mult de o activitate desfăşurată în şcoală în ultima lună, în timp ce la elevi numărul mediu de activităţi indicate se apropie de două.

Procentul părinţilor şi al elevilor care fac parte din organismele consultative este semnificativ. Aproximativ o treime dintre elevi şi un sfert dintre părinţi declară că sunt membri în organismele consultative respective, la nivel de clasă sau de şcoală. Pe de altă parte, răspunsurile privind frecvenţa întrunirii acestor organisme consultative şi aspectele discutate sunt mai nuanţate (doar o treime dintre respondenţi, din ambele grupuri ţintă, declară că acestea se întrunesc periodic).

"De exemplu, aproape jumătate dintre elevi şi două treimi dintre părinţi declară că sunt consultaţi în privinţa alegerii disciplinelor opţionale – chiar dacă legislaţia în vigoare prevede obligativitatea acestei consultări; doar o treime dintre părinţi sunt consultaţi în procesul de elaborare a bugetului şcolii, aproape jumătate în procesul de planificare generală a activităţii din şcoală şi peste 60 la sută sunt informaţi privind realizarea acestor activităţi planificate. Pe de altă parte, marea majoritate a părinţilor au declarat că au contribuit la cumpărarea unor auxiliare curriculare şi, în plus, că acestea sunt folosite şi sunt utile la clasă", se mai arată în studiu.

Iniţiatorii documentului cred că atitudinea fată de şcoală este determinată şi de modul în care elevii percep utilitatea celor învăţate, iar cea mai mare utilitate percepută se înregistrează la disciplinele considerate, tradiţional, ca fiind cele mai importante (limba română şi matematica), pe locurile următoare fiind limbile moderne şi geografia. Cele mai puţin utile sunt considerate artele şi educaţia tehnologică (care include şi TIC).

Atitudinea faţă de şcoală se poate evalua şi prin intenţiile elevilor şi ale părinţilor de a continua sau nu studiile după terminarea gimnaziului.

"La nivel mediu, doar 75 la sută dintre elevi şi aproape 80 la sută dintre părinţi declară că ei (sau, respectiv, copiii lor) vor continua studiile, în liceu sau şcoala profesională, după clasa a VIII-a, ceea ce arată un procent posibil de părăsire timpurie a şcolii mai mare decât media naţională (aproximativ 17 la sută) - deci, îngrijorător", mai rezultă din studiu.

Specialiştii afirmă că principalele cauze pentru care elevii ajung să abandoneze studiile sunt de natură economică şi financiară.