Un fost director al unei închisori din Norvegia: Penitenciarele din România sunt prea mari şi suprapopulate. Odată eliberat din închisoare, deţinutul este, practic, pe STRADĂ, pe cont propriu

Un fost director al unei închisori din Norvegia - în care s-a implementat conceptul de "ecologie umană" şi în care gradul de recidivă este de doar 15 % faţă de 70 % cât este media europeană - spune că penitenciarele din România sunt prea mari, suprapopulate, iar deţinuţii sunt lăsaţi "pe stradă" după eliberare.

Share pe Facebook 1464 afişări

Expert norvegian: Penitenciarele din România sunt prea mari şi suprapopulate

 Arne Kvernvik Nilsen, expert din cadrul Serviciului Corecţional al Norvegiei, consideră că autorităţile din România ar trebui să se ocupe de foştii deţinuţi pâne ce aceştia îşi vor găsi o locuinţă şi un loc de muncă.

Arne Kvernvik Nilsen este guvernator pentru Regiunea de Sud în cadrul Serviciului Corecţional al Norvegiei şi fost director al închisorii Bastoy, situată pe o insulă norvegiană, la 75 de kilometri de capitala Oslo, unde s-a implementat, începând cu anul 2007, conceptul de ”ecologie umană”.

După discuţii începute în 2008 cu reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) din România, acesta a participat la realizarea, în 2016, a închisorii de la Grindu Tătaru, din Delta Dunării, finanţată dintr-un grant norvegian, unde se aplică "modelul Bastoy".

”Conceptul de ecologie umană reuneşte mai multe tipuri de ştiinţe – ecologie, sociologie, psihologie, este despre cum oamenii interacţionează între ei, dar şi cu natura, cu mediul înconjurător, cum devin parte a ceva. Este un singur loc în Norvegia unde am introdus acest concept, în Bastoy, iar acolo teoria este nu doar cum să ţinem un deţinut care a săvârşit o infracţiune şi se află în spatele gratiilor, ci despre cum este acesta tratat, de către şeful închisorii, de către gardieni, cum este acesta respectat sau nu, cum este sprijinit sau, din contră, doborât la pâmânt. Este vorba de a induce ideea că un deţinut este responsabil pentru propria sa viaţă, pentru acţiunile sale, şi a-l ajuta pe acesta să descopere cine este cu adevărat. Şi a te asigura că acesta îşi va asuma responsabilitatea pentru viaţa sa, descoperind ce a făcut. Îi ajutăm pe deţinuţi să se acomodeze cu viaţa de la ferma care aparţine închisorii, unde se practică o agricultură ecologică, cum se poate trăi din aşa ceva”, a declarat Nilsen.

Acesta nu crede în noţiunea de pedeapsă, pentru că cercetările la nivel mondial arată că nu funcţionează şi din acest motiv a creat în închisoarea Bastoy un mediu în care deţinutul îşi poate descoperi latura umană.

”Avem animale la fermă, vaci, cai, avem o pădure, sunt clădiri cu săli de curs unde deţinuţii pot obţine certificate de marinari, avem şcoli, totul funcţionează ca o mică comunitate unde oamenii sunt liberi să se plimbe prin jur. Ei au posibilitatea să călărească, să pescuiască. Cel mai important lucru este că deţinuţii sunt trataţi cu respect, iar când a venit vremea eliberării, aceştia au venit la mine să îşi ia rămas bun şi să îmi spună ce s-a întâmplat cu ei pe perioada detenţiei, ca persoane. Eu, ca şef al închisorii, i-am respectat, am dat mâna cu ei, am fost în pădure cu ei, i-am ascultat şi i-am învăţat pe gardieni să procedeze în acelaşi mod. Eu nu am tratat diferit gardienii de deţinuţi, i-am tratat pe toţi cu acelaşi respect şi am aşteptat un comportament similar din partea lor”, a explicat expertul norvegian.

În închisoarea Bastoy, cei 115 deţinuţi trăiesc în căsuţe, câte trei sau patru, ca într-o tabără, iar în cei cinci ani câţi a petrecut acolo ca director, Arne Kvernvik Nilsen a avut un singur incident, când un deţinut i-a dat o palmă după ceafă unui coleg.

”Acolo sunt deţinuţi închişi pentru crimă, pentru că făceau parte din diverse bande sau din diverse organizaţii criminale. Mulţi dintre ei şi-au început pedepsele în închisori de maximă securitate, apoi au fost transferaţi la Bastoy”, a spus Nilsen.

În Bastoy deţinuţii lucrează, sunt plătiţi, îşi prepară singuri mâncarea, îşi iau legumele şi fructele de la fermă şi au la dispoziţie şi un magazin unde plătesc pentru produse. Numărul furturilor din acest magazin este mai redus decât în alte zone, deşi este frecventat de deţinuţi. În cadrul închisorii, s-a stabilit în mandatul de director al lui Arne Kvernvik Nilsen constituirea unui consiliu local, ideea fiind de a administra locul ca pe un sat mic, aşa că au fost organizate alegeri.

"Reprezentanţii sindicatului închisorii au spus că sunt idiot când am propus aşa ceva. Am organizat alegerile şi prizonierii şi-au ales reprezentanţii dintre ei, iar personalul de pază la fel. Jumătate-jumătate. Am creat un consiliu, am delegat din autoritatea mea consiliului şi le-am spus să se descurce. Şi funcţionează perfect deja de câţiva ani. Pentru că aşa deţinuţii învaţă să îşi asume reponsabilităţi, învaţă despre reprezentare, despre alegeri, despre democraţie”, a mai spus Nilsen.

În ceea ce priveşte sistemul penitenciar românesc, expertul norvegian crede că România nu ar trebui să copieze nimic de la Norvegia sau de la altă ţară, ci să înveţe din experienţele altora.

”Am petrecut 10 ani în Ministerul Justiţiei din Norvegia, în Serviciul Corecţional, dar şi o perioadă în Georgia, Moldova, Rusia şi România, ţări unde am avut diverse colaborări oficiale pe tema reformelor din penitenciare. Am vizitat multe penitenciare şi pot spune că am văzut şi penitenciare mai rele decât în România. Ceea ce am remarcat aici este un număr prea mare de deţinuţi într-un singur loc, este o suprapopulare, sau închisori prea mari. De asemenea, am observat că reprezentanţii penitenciarelor sunt oameni educaţi, dedicaţi, care cred într-o schimbare, şi care îşi dau seama că nu este uşor să lucrezi în actualele condiţii”, a mai spus Arne Kvernvik Nilsen.

În opinia acestuia, o mare provocare pentru România este ceea ce se întâmplă cu deţinuţii când sunt eliberaţi din închisori, pentru că ei ajung pe străzi.

”Diferenţa majoră dintre sistemul penitenciar din ţările scandinave şi România este că în primele există întotdeauna un plan pentru cei eliberaţi, unde vor fi angajaţi, cum îşi vor câştiga existenţa, unde vor locui, ajutându-i să se întreţină. În schimb, în România, odată eliberat din închisoare, deţinutul este, practic, pe stradă, pe cont propriu. Autorităţile din România ar trebui să se implice astfel încât să se schimbe condiţiile din sistemul penitenciar, ar trebui dezvoltate mai multe proiecte de genul celui de la Grindu Tătaru, unde deţinuţii să ducă o viaţă decentă, să îşi folosească abilităţile, să înveţe, să fie trataţi cu respect pentru a înţelege ce înseamnă resposabilitatea, astfel încât să se reducă rata recidivelor. De asemenea, ar trebui să se schimbe ceva şi la nivel societăţii în cazul celor eliberaţi din închisori, să fie asigurate acestora locuinţe, locuri de muncă, aşa cum se face în Norvegia”, a explicat expertul.

În opinia lui Nilsen, singura posibilitate de a schimba un deţinut este de a-l ajuta să se descopere pe el, să îşi descopere abilităţile şi personalitatea, să conştientizeze că este suficient de bun pentru a se schimba din interior.

”Şi mediul este extrem de important pentru acest lucru, contează şi cum este tratat şi cum se vorbeşte cu deţinutul. În sistemul penitenciar unde deţinuţii sunt puşi la respect de gradele gardienilor, acest lucru nu va funcţiona dacă deţinutului i se va tot repeta că a eşuat, că este un criminal. Trebuie să existe în primul rând respectul de sine şi să nu fie tratat cu ameninţări, prin forţă, pentru că altfel lucrurile nu se vor schimba. Trebuie ca această schimbare să vină din interior, când vei dobândi respectul de sine, vei fi capabil să mă respecţi şi pe mine. Nu cred într-o manieră de forţă, ci în sprijinirea ta, astfel încât tu să îţi asumi responsabilitatea gândirii şi a acţiunilor tale. Nu da vina pe mine pentru faptele tale şi eu te voi sprijini. Aceasta este filosofia ecologiei umane”, a explicat Nilsen.

Întrebat de corespondentul MEDIAFAX dacă, în opinia sa, societatea românească este pregătită pentru un astfel de concept, acesta a spus că a instruit numeroşi psihologi şi ofiţeri de penitenciare în România şi a întâlnit persoane extraordinare.

”Dar când vorbesc despre societatea românească, răspunsul este că nu ştiu. Ştiu că ţări ca România care şi-a câştigat libertatea de sub regimul comunist abia cu 27 de ani în urmă au nevoie de zeci de ani pentru schimbarea atitudinii oamenilor, a mentalităţilor”, a mai spus acesta.

Expertul norvegian a subliniat că în ţara sa nu există o suprapopulare în penitenciare, această problemă fiind rezolvată într-un mod diferit, deşi acolo fiecare deţinut are celula lui.

”Am exportat deţinuţi în închisori din Olanda, ceea ce este o greşeală, dar am construit noi închisori. Mulţi dintre deţinuţii din Norvegia nu au ce căuta în închisori, ar fi trebuit să aibă o alternativă la pedeapsă, în cadrul societăţii”, a susţinut Nilsen.

Întrebat de ce, dacă acest proiect al închisorii Bastoy are asemenea rezultate notabile, nu a fost extins la nivel naţional în Norvegia, Nilsen a spus că ar trebui chestionat în legătură cu acest aspect ministrul Justiţiei din ţara sa.

”Toţi politicienii norvegieni ştiu că cei din închisori sunt influenţaţi în mod negativ şi mulţi după eliberare sunt respinşi de societate. În Europa, gradul de recidivă este cuprins între 65 şi 70%, în timp ce în cazul închisorii Bastoy este de doar 15%. Este o închisoare ieftină care funcţionează, dar poate că politicienilor nu le place pentru că oamenii se aşteaptă la pedepse pentru cei care încalcă legea şi comit infracţiuni. Şi în România şi în Norvegia sentimentul general este la fel. Un jurnalist de la BBC m-a întrebat o dată dacă cineva ar ataca pe cineva din familia mea, aş fi de acord să îşi ispăşească pedeapsa în închisoarea Bastoy şi i-am răspuns că este nebun. Sunt om şi dacă cineva ar răni pe una dintre fiicele mele, cred că aş fi intrat în închisoare pentru că l-aş fi omorât. Este sentimentul că trebuie să răspund dur unei astfel de acţiuni”, a afirmat Nilsen.

Arne Kvernvik Nilsen a participat la Cluj-Napoca la evenimentul Ziua Interacţiunii Om Animal organizat la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a UBB şi are în plan un proiect în zonă privind folosirea terapiei cu animale şi a apiculturii pentru deţinuţii din sistemul penitenciar.

 

Share pe Facebook

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
EXPERT NORVEGIAN ,
ROMÂNIA ,
ÎNCHISORI
Versiunea: mobil  |  completa
ULTIMA ORĂ
Iohannis, cea mai PUTERNICĂ LOVITURĂ de când a fost ales preşedinte până acum. Planul pregătit ÎN SECRET la cel mai înalt nivel. „Sunt în STARE DE ORICE”

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.

mediafax.ro
Închide