Emoţionanta scrisoare a lui Gabi Balint către profesorul său de sport

Cuvintele omului care a marcat cu Argentina la Coppa del Mondo nu doar că au puterea de a ne teleporta într-un univers al copilăriei, dar devin şi o lecţie pentru toţi copiii de astăzi. Iată mai jos un fragment din scrisoarea redactată de Gabi Balint către profesorul Maxim Cârcu.

"El şi-a făcut treaba pentru că iubea sportul, pentru că trebuia să ne ajute pe toţi, să ne înveţe! Asa e, am sărit mereu peste un om important, iar prin aceste rânduri, puţine cantitativ şi calitativ comparativ cu ce mi-a oferit el în viaţă, vreau să îndrept ce se mai poate îndrepta!

Dragă tovarăşe profesor de Educaţie Fizică şi Sport de la Şcoala Generală din Sângeorz-Băi…

Te rog, nu te aprinde! Dar am făcut şcoala în anii ’70, aşa că vreau să păstrez pronunţia originală! Pe vremea mea se făceau 3-4 ore săptămânale de sport. De regulă, la finalul programului. Era treaba de transpirat, te udai… Nu aveam condiţiile de acum: sală de sport modernă, vestiare, duşuri şi alte minunăţii. Aveam un soi de sală de sport, ceva la modul că nu ploua în interior. Apă caldă? O glumă… nu aveam acasă, la bloc!

Profu’ de sport ne punea să facem de toate, pentru a ne învăţa. Ne-a învăţat să alergăm, să facem pas adăugat, cu pas sărit, paşi încrucişaţi, genunchii la piept. Zicea: “Gabi, aleargă mai pe vârfuri!”. Părea enervant! Mi se părea că sunt caraghios să alerg în aceste feluri… pentru că eu doream mingea! Dar l-am înţeles repede: ce îmi oferea era bun primit!

Ţinea să ne înveţe orice, probabil pare o glumă în prezent, dar nu e! “Uite, aşa se respiră corect!”, “Asta e alergarea adevărată!” sau “Asta trebuie să faceţi ca să nu se lipească răceala de voi!”, ne tot striga. Apropo, că tot e de sezon, vrei să te fereşti de răceală? Ai nasul înfundat? Garantat… se rezolvă! Şi acum ascult sfatul profesorului meu: te dai jos din pat, te duci la baie şi iei apă rece în palme şi tragi pe nas! Se desfundă, scapi de probleme!

Omul ăsta era foarte bine pregătit. Era cel mai bun, îl domina pe elev, dar la modul plăcut: transmitea încredere prin exemple. Doar fotbal? Nuuu, ştia de toate! Stăpânea gimnastica. Aveam câteva saltele, un cal, ne învăţa sărituri, exerciţii de stat în cap, tot felul de flic-flacuri. Gimnastica m-a ajutat la mobilitate, mi-a folosit la fotbal. Ne-am făcut chiar un cerc de gimnastică, am mers chiar la concursuri. Nu-l pot uita pe copilul Gabi Balint îmbrăcat în tradiţionalul şort negru şi maiou alb…

În clasă, aveam colegi copii de tărani. Veneau la şcoală îmbrăcaţi în costum popular. Aşa era portul… Aşa că făceau şi sportul în opinci! Conta? Important era că toţi îşi doreau să facă sport! Din păcate, în zilele noastre, sportul se face pe tabletă, din degete şi încheieturi, pe scaun. Am întrebat-o des pe fata mea cea mare: “De ce nu faci sportul la şcoală?”. Implacabil, răspunsul era “Eu? Nuuu! Păi, ce! Ca să transpir?”. Am ajuns să fim o naţie de “scutit medical”, pe motiv că “n-am chef”! Nu mai sunt atletul de altădată şi mor de ciudă când nu reuşesc să fac exerciţiile fizice pe care mi le impun, dar am de ce să spun “Mulţumesc, tovarăşe profesor Maxim Cârcu”.

Citeşte şi: S-a decis când va fi inaugurat noul stadion al echipei CS U Craiova

Citeşte şi: Juventus Bucureşti şi ACS Poli au remizat, scor 1-1, în Liga 1

Citeşte şi: Formula 1: McLaren a angajat un pilot în vârstă de 17 ani - FOTO

Citeşte şi: Răzvan Lucescu ar putea fi demis de la PAOK

Citeşte şi: Gheorghe Hagi, reacţie dură: Nu cred că identitatea echipei naţionale e atunci când branduieşti un tricou