Calota arctică se va topi complet peste cel mult 30 de ani

"Banchiza va dispărea complet în timpul verii peste 20-30 de ani şi se va diminua considerabil mult mai devreme. Peste 10 ani, Oceanul Arctic va fi considerat ca o mare deschisă" navigaţiei oceanice în sezonul estival, a declarat Peter Wadhams, profesor la Universitatea britanică Cambridge.

În timpul unei conferinţe de presă organizată la Londra, el a prezentat concluziile unui studiu ce a avut la bază miile de date recoltate în timpul unei misiuni de 73 de zile, organizată în primăvara 2008, de exploratorul britanic Pen Hadow. Obiectivul său era măsurarea pe timpul iernii, pe teren, a grosimii banchizei, pentru a spori acurateţea previziunilor ştiinţifice asupra topirii calotei arctice.

De-a lungul celor 450 de kilometri parcurşi de echipa de exploratori, grosimea medie a gheţii era de 1,8 metri, iar în zona crestelor formate prin presiune, aceasta ajungea la 4,8 metri.

"O grosime de 1,8 metri este caracteristică gheţii formate în cursul anului curent, care este mai vulnerabilă în timpul verii. Gheaţa acumulată în mai mulţi ani se micşorează într-un ritm accelerat", a explicat profesorul Wadhams.

În opinia lui Martin Sommerkorn de la World Wide Fund for Nature (WWF), unul dintre organizatorii expediţiei, "studiul prezintă un tablou foarte sumbru în ceea ce priveşte topirea banchizei", deoarece acest fenomen este mult mai rapid decât ce preconizau specialiştii, iar dispariţia banchizei va avea un impact care se va întinde dincolo de Oceanul Arctic.

În afară de dispariţia faunei, această topire va cauza o creştere a nivelului oceanic, modificări atmosferice şi apariţia unor noi curenţi oceanici, dar şi eliberarea unor volume foarte importante de gaze cu efect de seră, considerate vinovate pentru încălzirea globală a planetei.

În opinia specialiştilor britanici, permafrostul arctic - stratul de sol şi roci care nu se dezgheaţă nici pe perioada verii - conţine de două ori mai mult CO2 decât atmosfera terestră, iar fundurile marine îngheţate ale Arcticii conţin mai mult CO2 decât totalul rezervelor cumulate de cărbune, petrol şi gaze naturale ale planetei.