Un mecanism fascinant, prin care organismul uman declanșează reacții imune chiar dacă nu e expus la boală, doar prin simpla observare a unei persoane bolnave, a fost dezvăluit de studiul publicat în revista Nature Neuroscience, citat luni de Science Alert.
Cercetătorii de la Universitatea din Lausanne – Elveția, în colaborare cu o echipă internațională de specialiști în neuroștiințe și imunologie, au folosit realitatea virtuală pentru a investiga modul în care creierul uman reacționează la semnele vizuale ale bolii. Participanții purtau căști pentru realitatea virtuală și urmăreau avatare digitale, personaje umane simulate, care prezentau fie un aspect sănătos, fie semne vizibile de boală, precum erupții sau paloare febrilă.
În mod remarcabil, atunci când participanții la studiu au văzut un avatar bolnav, creierul lor a reacționat rapid, activând rețele asociate cu perceperea amenințărilor și cu inițierea unei reacții imune. Reacțiile nu au mai apărut când participanții au privit avatare fără semne fizice de boală.
„Împreună, aceste date arată că celule limfoide înnăscute reacționează la infecții nu doar atunci când sunt detectate în corp, ci și atunci când sunt procesate ca o potențială amenințare”, a explicat echipa coordonată de imunologul Sara Trabanelli, de la Universitatea din Lausanne.
Celulele limfoide înnăscute fac parte din sistemul imunitar și sunt responsabile pentru declanșarea rapidă a unei apărări atunci când organismul percepe o amenințare. Ele nu au nevoie de o „recunoaștere” prealabilă a virusului sau bacteriei, cum se întâmplă în cazul celulelor imune „învățate”, adaptive, ci reacționează imediat – motiv pentru care sunt considerate parte din imunitatea înnăscută.
Analizele de sânge au confirmat activarea sistemului imunitar. Surprinzător, avatarul bolnav aflat mai departe a generat o activare cerebrală mai puternică decât unul aflat aproape. Asta înseamnă că, în mod contrar așteptărilor, amenințarea percepută ca fiind la distanță poate declanșa un răspuns imun mai intens – poate tocmai pentru că „vine spre tine”.
O parte dintre regiunile cerebrale activate în aceste situații sunt aceleași care se aprind și în urma vaccinării antigripale, ceea ce indică o legătură profundă între percepția pericolului și reacția biologică. „Descoperirile arată că sistemul nervos și cel imunitar lucrează împreună pentru a reacționa la amenințările de boală, chiar și atunci când nu există contact direct cu un agent infecțios”, au concluzionat autorii studiului.
Creierul acționează, așadar, ca un sistem radar care detectează pericolul înainte ca acesta să ne atingă, o funcție esențială pentru supraviețuire, dezvoltată de-a lungul evoluției noastre și transmisă din generație în generație.
Însă, aceleași reacții ale creierului care activează sistemul imunitar în realitatea virtuală arată cât de periculoasă poate fi această tehnologie, capabilă să declanșeze răspunsuri biologice reale în fața unor pericole doar simulate.
Și o altă întrebare firească se naște, ținând cont de faptul că creierul funcționează pe bază de predictibilitate și învățare adaptivă. Dacă-l expunem în mod repetat la pericole simulate, false, nu riscăm să învețe la un moment dat că pericolul nu mai e pericol, iar acest mecanism vechi de apărare să se estompeze?