Prima pagină » Life-Inedit » Norvegia pierde elitele. Impozitul pe avere scoate capitalul din țară

Norvegia pierde elitele. Impozitul pe avere scoate capitalul din țară

Borger Borgenhaug, un fost tâmplar devenit magnat imobiliar, trăiește departe de nepoții săi și de mirosul Mării Nordului, alegând să se stabilească în Elveția pentru a evita impozitul pe avere în Norvegia.
Norvegia pierde elitele. Impozitul pe avere scoate capitalul din țară
Sursa: Facebook/NATO

Taxa, aplicată încă din 1892, a fost majorată recent, provocând exodul unor milionari norvegieni și generând dezbateri intense privind echilibrul între coeziunea socială și stimularea economiei.

Impozitul pe avere în Norvegia prevede plata a 1% din averea netă între 1,76 și 20,7 milioane de coroane și 1,1% pentru sumele peste acest prag. În 2023, aproximativ 671.639 de persoane – 12% din populație – au plătit această taxă.

Locuințele principale beneficiază de o reducere de 75%, iar activele comerciale și acțiunile de 20%. Modificările recente elimină facilitățile de amânare a plății pentru emigranți, crescând astfel presiunea fiscală asupra celor mai bogați.

Datele arată că 261 de persoane cu active de peste 10 milioane de coroane au plecat în 2022, iar 254 în 2023. Clasamentul celor mai bogați 400 de norvegieni relevă că 105 dintre aceștia au ales să trăiască în străinătate sau și-au transferat averea. Criticii susțin că impozitul pe avere în Norvegia descurajează investițiile, afectează start-up-urile și favorizează exodul capitalului, în timp ce susținătorii subliniază rolul său în reducerea inegalității și creșterea progresivității fiscale.

Veniturile din impozitul pe avere au ajuns la 0,6% din PIB, contribuind semnificativ la finanțarea sistemului norvegian, care excelează în transparență fiscală și coeziune socială. Cu toate acestea, studii recente estimează că plecarea antreprenorilor ar putea reduce producția țării cu 1,3% pe termen lung. Guvernul laburist planifică negocieri ample privind reforma fiscală în următorii doi ani, pentru a găsi un echilibru între stimularea economiei și menținerea echității sociale.