O pată intensă de portocaliu descoperită în timpul ultimei plimbări lunare a misiunii Apollo 17 a scos la iveală unul dintre cele mai spectaculoase secrete ale Lunii, dovezi ale unui vulcan exploziv care a erupt acum miliarde de ani, conform India Today.
Descoperirea, făcută în 1972 de astronautul-geolog Harrison „Jack” Schmitt, continuă să schimbe înțelegerea științifică privind interiorul și istoria vulcanică a Lunii.
În timpul celei de-a treia și ultime ieșiri pe suprafața Lunii, Schmitt a observat o bandă neașteptată de sol portocaliu lângă craterul Shorty și l-a chemat pe Eugene Cernan să investigheze.
Materialul, identificat ulterior pe Pământ drept particule microscopice de sticlă, s-a format în urma unei erupții de tip „fire-fountain” (fântână de lavă/foc) produse acum aproximativ 3,5 miliarde de ani.
Bulele de gaz vulcanic captive în aceste granule au indicat că interiorul Lunii fusese mult mai volatil și mai activ geologic decât se credea.
Înainte de Apollo 17, mulți cercetători considerau că vulcanismul lunar era dominat de curgeri lente de lavă bazaltică.
Sticla portocalie a arătat însă că erupțiile explozive au jucat un rol major în modelarea suprafeței.
Descoperirea a oferit indicii esențiale despre formarea și răcirea Lunii și despre modul în care gazele se eliberează din corpurile stâncoase mici.
Apollo 17 rămâne cea mai ambițioasă misiune științifică lunară a NASA.
Cernan și Schmitt au petrecut 75 de ore pe suprafață, au condus roverul peste 35 de kilometri și au adus pe Pământ 110 kilograme de mostre, cel mai mare volum colectat vreodată de pe un alt corp ceresc.
O fotografie făcută de Cernan cu Schmitt lângă rover, la craterul Shorty, este ultima imagine a unui om realizată de alt om pe Lună.
Pe măsură ce NASA se pregătește să revină pe Lună cu programele Artemis, pata de sol portocaliu descoperită în urmă cu o jumătate de secol rămâne o amintire vie a surprizelor pe care Luna încă le poate oferi.