„Mica Unire în bucate”. Chefi, experți în gastonomie și manageri de destinații turistice au săvârșit „un meniu de uniune națională”

Șapte echipe s-au organizat sâmbătă să gătească live un meniu care a reunit rețete locale și regionale, într-un workshop colectiv menit să sărbătorească diversitatea din bucătăria românească și plăcerea de a împărtăși o masă bună și spiritul Micii Uniri.

Vezi galeria foto
28 poze

Atelierul de gătit, ajuns la cincea ediție, sub umbrela proiectului „Amintiri austoase”, s-a derulat în spațiile Conacului din Ceptura, Prahova și a fost coordonat de Chef Daniela Graura și Liviu Lambrino.

„Mâncarea este cel mai simplu liant”

Ideea atelierului de gătit „Mica Unire în bucate” a venit natural, după ani de proiecte derulate de echipa „Amintiri gustoase” în toată țara, povește Silvia Teodorescu, coordonatorul proiectului.

Vicepremierul Oana Gheorghiu despre TAROM: într-o formă sau alta, compania asta trebuie să existe

ANSVSA extinde rechemarea de la raft a unui lapte-praf produs de Nestlé

„De ani de zile am tot văzut în țară că oamenii se deschid și sunt mai dispuși să vorbească unul cu altul după ce mănâncă împreună și se cunosc într-un mod mai intim, mai uman. Și, acum că suntem într-o perioadă în care apare segregarea și tot felul de extremisme, este clar că mâncarea este cel mai simplu liant. Și nu puteam să nu sărbătorim Mica Unire, toți românii o sărbătoresc, fiecare cum poate, unii au mese în familie, alții mănâncă ce e specific la ei. Și am spus să facem, vorba chef-ului Liviu Lambrino, să facem un meniu de uniune națională și să alegem mâncarea pe care orice român ar putea să o acceseze în țară și să-i se să fie familiară”, dezvăluie Silvia Teodorescu.

Prepararea meniului –  care îți lasă gura apă doar când îl auzi detaliat – era, în timpul conversației cu Silvia, în plină desfășurare, cu cele șapte echipe împărțite la fiecare masă de lucru, iar fiecare fel propus aduce câte ceva specific din regiunile istorice ale României.

Primul fel este un unt de casă, cu păine prăjită la jar și cu scalii de trufe.

„Acest meniu este cumva gândit universal: dacă untul de casă este specific, să zicem, Țării Dornelor, pentru că acolo e și patria smântânii, a untului, al lactatelor de fermentație, până la urmă, cu toții am început să-l iubim, că și-n Ardeal găsești untul de casă. Și atunci cumva este un unt care îți spune mai mult despre zonele care sunt bogate în lapte, în pășuni, în cireze de de vacă, pentru că se face din lapte de vacă, din smântână de vacă și avem trufe românești, pe care le radem peste untul de casă”, explică Silvia.

Astfel, acest aparent simplu unt de casă unește zonele bogate în brânzeturi și lactate, adică Țara Dornelor, Bucovina și Ardealul, cu pâinea la jar, care vine din Secuime, pâinea cu cartofi pe care o găsești doar în Harghita și Covasna, care a fost adusă la eveniment de invitații din Odorheiu Secuiesc, și trufele negre,  care sunt originare din Prahova, județul – gazdă.

Un alt fel gătit sâmbătă este iar aparent banal,  „MBS” – Mămăligă cu Brânză și Smântână, mâncarea anilor de studenție cu puțini bani în buzunar.

„Acest MBS reunește brânzeturi maturate din zona Munteniei, brânză de capră, brânză de vacă maturată cu trufe, mămăligă cu mălai făcut la moară, deci nu are griș, tradiționale le ouă, dar și aici, repet, venim cu trufe și cu smântână bună”, povestește coordonatoarea proiectului.

Un preparat foarte lăudat a fost și unul specific din Țara Dornelor, o ciorbă ciocăneșteană, reinterpretată cu păstrăv afumat acrită cu gogoșar murat.

Nu au lipsit nici sarmalele „de uniune națională”, cu foi de varză și carne de porc și în frunze de viță, cu amestec se tocătură de piept de rață și vită.

„Și sosul lor, că le unim, provine din samurzac, sosul dobrogean cu roșii și mujdei, din Dobrogea, se extrage un pic din usturoi și se face un sos din reducție de roșii cu proveniență dobrogeană peste aceste două tipuri de sarmale”, explică Silvia.

Iar la finalul mesei ajunge celebrul papanaș, care este gătit în numeroase feluri în România, fierți sau prăjiți, de diferite dimensiuni.

„Noi vom face iar un papanaș de uniune națională, pentru că avem papanajul tradițional, care se face cu brânză de vaci în compoziție, în gogoșica pe care o prăjești, avem smântână din Țara Dornelor, după aceea avem dulceață de afine sau de vișine din zona Vâlcea, făcută din livezi de un producător român și la final venim cu ceea se servește la Copșa Mică, o reducție, un fel de piure de mere. Noi vom face mere coapte, transformate într-un piure și cu nucă caramenizată dulce-sărat”, detaliază ea.

„Câte zone din România, câte amintiri se strâng în aceste cinci preparate”, întreabă retoric Silvia.

La evenimentul de sâmbătă au participat și s-au implicat la gătit și numeroase atelier interactive „emisari” și eco-destinația Țara Dornelor, eco-destinația Țara Hațegului, zonele de semnătură gastronomică din țară și antreprenoriat gastronomice Țara Făgărașului, apoi Ținutul Buzăului, reprezentat de mișcarea și asociația Slow Food Buzău, și food hub-ul Civitas din Odorheiu Secuiesc.

Slow Food & Travel Buzău, lansat și conectat interațional de un bavarez

Thorsten Kirschner – care este, pe scurt, un bavarez care s-a îndrăgostit de o româncă la Paris – este cel cate a inițiat mișcarea Slow Food din Buzău, pe care a și conectat-o la rețeaua internațională dedicată celor pasionați de preparatele făcute în tihnă.

La baza consultant pentru dezvoltare, neamțul care acum vorbește perfect româna nu a putut să nu vadă potențialul turistic al județului Buzău și, după câțiva ani de locuit în Capitală, familia Kirschner s-a mutat definit în județul natal al soției. A cumpărat un conac cu valoare istorică, Conacul Grigorescu din Rătești, pe care l-a transformat în zece ani atât în locuința de bază a familiei, dar și într-o destinație agroturistică.

„Soția este româncă, are și legătură cu Buzăul, dar de fapt eu am avut un proiect în Romania și am cunoscut-o pe soția mea în Paris unde a a stat ca expatriat cam 10 ani și a revenit cu mine în România. Și am stat trei ani în București și fiecare weekend ne-am plimbat la Buzău, bunica ei e din Sărata Monteoru și mi-a plăcut foarte mult și la un moment dat am spus «Hai!». Eu lucrez, sunt consultant pentru proiectele de dezvoltare, proiecte de dezvoltare economică, în Africa, în Asia, bilaterale, finanțate de statul german. Și atunci, a fost acum 15 ani, în 2008 – 2009, cu criza, și mi-a plăcut foarte mult în Buzău. Și eu fiind consulat pentru dezvoltare, întotdeauna am perspectiva de consultant de dezvoltare: mă uit la un lucru și văd – bine, și ce nu merge – dar văd ce se poate face”, a povestit președintele și membru fondator al asociației, într-o conversație cu reporterul Mediafax.

Înființată și conectată la rețeua internațională în 2024, Asociația Slow Food & Travel Buzău are deja 35 de membri și organizează frecvent evenimente gastronomice sub titlul „Piața artizanilor”, care au adus laolaltă peste 25.000 de participanți, în Buzău, iar la jumătatea lunii martie vine și la București, la Piața Florilor.

Molcoma „invazie” a ardelenilor din Țara Hațegului

Și ardelenii coborât încet din Țara Hațegului pentru a aduce la evenimentul din Prahova pălincă de 50 de grade și pită cu untură și ceapă.

Anca Rusu, neobosită promotoare a Tării Hațegului și a ținuturilor odată stăpânite de dinozaurii pitici, a venit hotărâtă „să convertească” noi ardeleni, prin concursul cu probe de degustare, dans și test de cunostințe generale despre locul pe care l-a ales să-i fie casă.

„Mă bucur să fiu astăzi aici, deși noi, destinație de ecoturism din inima Ardealului, suntem într-un context ușor ironic. Se sărbătorește Mica Unire astăzi, știm cu toții, ardelenii, în stilul lor molcom, nu au participat la prima unire, le-au mai trebuit încă 60 de ani până au ajuns să se unească cu restul țării. Dar ne bucurăm că suntem aici și că mâncarea înseamnă patrimoniu și este sărbătorită ca atare”, a povestit Anca Rusu reporterului Medifax.