Adevărata istorie a zilei de 1 aprilie / Se spune că totul a pornit de la niște oameni neinformați

Nu există explicații certe ale motivului pentru care ziua de 1 aprilie e asimilată cu ziua păcălelilor.

Există, totuși, mai multe variante de explicații.

Una dintre ipoteze acreditează faptul că, în 1564, regele Carol al IX-lea al Franței a schimbat oficial ziua de celebrare a Anului Nou, de la 1 aprilie la 1 ianuarie.

Cum, veștile circulau greu, existau oameni în ditamai Franța, care nu auziseră de decizia regelui, astfel că ei au continuat (mai ales în satele îndepărtate de Coroană) să celebreze Anul Nou de 1 aprilie, spre deliciul celor care știau de schimbările aduse în calendar.

Această teorie are, de altfel, cei mai numeroși adepți.

Tradiția farselor și glumelor s-a perpetuat în Europa și era cumva în legătură cu ideea asta a celor mai puțin informați de pe vremea regelui Carol al IX-lea, care continuau să celebreze noul an la 1 aprilie – o zi de primăvară certă, nu doar calendaristică și, după unii, mai logic să fie considerată prima zi din an, față de apăsătorul ianuarie.

Horoscop 1 aprilie: Cele două zodii care vor simți beneficiile astrologice, la început de aprilie, în plan personal și social

Un fragment din „Poveștile din Canterbury”, textul lui Chaucer din secolul al XIV-lea, vorbește despre o păcăleală în „a treizeci și doua zi de la 1 martie”

O altă ipoteză ar fi că poetul englez Geoffrey Chaucer (care a trăit în secolul al XIV-lea) ar fi făcut aluzie la o zi a păcălelilor în renumitele sale „Povești din Canterbury”, unde citim, într-o traducere aproximativă: „De când a început martie, au trecut treizeci și două de zile”.

Treizeci și două de zile după 1 martie înseamnă 1 aprilie.

În povestea lui Chaucer, chiar în această zi, un cocoș „frumos și plin de sine, cu glas puternic și pene strălucitoare”, este păcălit de o vulpe.

Preferata cocoșului din toată ograda este o găină pe nume Pertelote, căreia îi spune că a visat „o fiară roșcată” care voia să-l prindă și să-l omoare, însă Pertelote îi spune că a fost doar un vis și râde de el.

Ego-ul și vrăjeala ieftină merg bine de 1 aprilie

Ei bine, cocoșul se mai liniștește și pleacă prin ogradă, unde se umflă-n penele lui frumoase și strălucitoare, după care începe să cânte.

O vulpe care pândea se apropie încet și începe să-l lingușească: „O, ce voce minunată ai! Tatăl tău cânta la fel de frumos… te rog, cântă-mi și mie!”.

Cocoșul e deosebit de flatat de cuvintele vulpii, care nu ezită să-l înhațe după primele lui note „muzicale”. Dar povestea nu se termină aici. Cocoșul Chauntecleer își revine din șoc și-i spune vulpii: „Dacă vrei să le arăți tuturor cât ești de grozavă, spune-le că nu te pot prinde”.

Dar și vulpea stă prost la capitolul „orgoliu”, așa că se lasă păcălită de invitația lui Chaunecleer și deschide gura ca să strige, dar scapă cocoșul din gură.

Morala, actuală și în zilele noastre: „Data viitoare să nu vorbești când ai prada în gură”.

Ipoteza „Peștelui de aprilie”, care „mușcă momeala”

Aceasta ar fi legătura pe care unii istorici ar identifica-o cu tradiția păcălelilor, dar mulți spun că textul lui Chaucer ar fi fost, de fapt, copiat greșit în Evul Mediu, de unde confuzia.

O altă ipoteză ar acredita ideea că exista, tot în Franța, o tradiție a „Peștelui de aprilie”: cineva lipește un pește decupat de pe o hârtie pe spatele cuiva, în ideea că omul „a mușcat” momeala.

Alte ipoteze

În Roma antică, în această zi începea festivalul Hilaria în care era celebrată renașterea naturii prin carnavaluri și comportamente ludice.

În mod similar, festivaluri precum Holi, în India, sau Sizdah Bedar, în Iran, includ farse și momente de veselie colectivă.

În ciuda numeroaselor teorii, cercetările nu au reușit să ofere un răspuns definitiv.

După cum observa și unul dintre cei mai importanți folcloriști ai lumii, Alan Dundes, mai bine de un secol de studii a adus puține clarificări asupra acestei tradiții a păcăleilor.

Ce rămâne este, însă, nevoia de eliberare prin râs a oamenilor, de sincronizare a stării interioare cu natura – veselie în interior înseamnă veselie și în exterior.