„Suntem onorați să anunțăm înscrierea Civilizației Cucuteni-Trypillia ca poziție serială transnațională pe Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și, totodată, pe Listele Indicative ale Republicii Moldova și Ucrainei. Demersul vizează cel mai important fenomen cultural al preistoriei europene, considerat ca având potențială valoare universală excepțională și este derulat într-un grup de lucru transnațional, în baza Memorandumului semnat între Ministerele Culturii din cele trei țări în septembrie 2025 la Chișinău”, a transmis, joi, pe Facebook, INP.
Demersul de includere în Lista Indicativă a fost inițiat de România în 2017 în urma scrisorii de intenție a Muzeului Național al Bucovinei din Suceava, transmisă ca răspuns la apelul INP privind propuneri pentru revizuirea și completarea Listei Indicative.
Propunerea a fost susținută de o largă serie de instituții de specialitate și muzee atât din România, cât și din Ucraina și, în anii ce au urmat, din Republica Moldova, fiind apoi avizată de Ministerul Culturii, cu consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
Civilizația Cucuteni-Trypillia, prezentă în Epoca Cuprului între aproximativ 5000 și 3300 î.Hr. pe teritoriul celor trei țări pe un areal de aproximativ 200.000 km2, este cunoscută la nivel mondial mai ales pentru patrimoniul său mobil: ceramica pictată, figurinele antropomorfe și zoomorfe.
„Cucutenienii” s-au remarcat însă și prin formidabile așezări, adaptate optim la mediul natural, care puteau atinge suprafețe de peste 100 ha, având o organizare internă prestabilită, clădiri specializate și sisteme complexe de apărare, prin marea complexitate a vieții spirituale și materiale în relație cu o structură socială ierarhică, prin exploatarea eficientă a resurselor naturale – inclusiv pionieratul în exploatarea și prelucrarea sării etc.
Primele vestigii au fost descoperite în 1847 la Piatra-Neamț însă denumirea culturii provine de la situl omonim de la Cucuteni, descoperit în 1884 în România, respectiv situl de la Trypillia, descoperit în 1893 în Ucraina. Ulterior, în 1901, a avut loc o primă descoperire în Republica Moldova, la Petreni. În 1936, în urma cercetărilor arheologice de la Izvoare, România, s-a demonstrat legătura organică dintre culturile arheologice Precucuteni și Cucuteni.