ADN-ul ar putea să-ți prezică succesul mai mult decât mediul în care ai crescut

Cercetătorii au descoperit că IQ-ul măsurat la vârsta de 23 de ani era strâns legat de statutul socio-economic la vârsta de 27 de ani, incluzând nivelul de educație, profesia și venitul, potrivit ScienceDaily.

Conform studiului, o mare parte din această legătură pare să fie determinată de factori genetici, mai degrabă decât doar de mediul de creștere.

Un studiu asupra gemenilor explorează IQ-ul și rezultatele în viață

Cercetarea a urmărit aproximativ 880 de persoane, incluzând atât gemeni identici, cât și gemeni fraterni.

„Este ereditar”: un amplu studiu dezvăluie o surpriză legată de narcisism

Aproximativ jumătate dintre participanți erau gemeni identici, care împărtășesc toate genele, în timp ce ceilalți erau gemeni fraterni, care împărtășesc aproximativ jumătate.

Deoarece gemenii au fost crescuți în aceleași gospodării, cercetătorii au putut compara în ce măsură diferențele dintre ei se datorau geneticii față de mediu.

Participanții au susținut teste de IQ la vârsta de 23 de ani. Patru ani mai târziu, cercetătorii le-au evaluat statutul socio-economic analizând factori precum nivelul de educație, ocupația și venitul.

Rezultatele au fost uimitoare. Cercetătorii au estimat că IQ-ul era determinat genetic în proporție de aproximativ 75%. De asemenea, au descoperit că legătura dintre IQ și statutul socio-economic se explica în mare parte prin genetică, variind între 69% și 98%.

Constatările contrazic ideea cunoscută conform căreia succesul provine în principal din faptul că ai crescut într-o familie bogată sau cu un nivel ridicat de educație.

Asta nu înseamnă că mediul familial nu are nicio influență. În schimb, cercetarea sugerează că trăsăturile moștenite pot modela modul în care oamenii răspund la oportunități, educație și experiențe de viață.

Ce înseamnă rezultatele pentru părinți și tineri

Mulți părinți se tem că greșelile comise în creșterea copiilor lor ar putea afecta permanent succesul lor viitor. Dar concluziile sugerează că părinții ar putea avea mai puțin control asupra rezultatelor socio-economice pe termen lung decât se crede în mod obișnuit.

Asta nu înseamnă că rolul părinților sau sprijinul educațional nu sunt importante. Intervențiile țintite pot ajuta în continuare oamenii să aibă succes. Cu toate acestea, cercetarea sugerează că ar putea exista limite în ceea ce privește măsura în care factorii externi pot remodela trăsăturile profund înrădăcinate de-a lungul timpului.