Dacă te-ai întrebat vreodată de ce în unele cazuri vița de vie este plină de struguri, iar altele abia produc, răspunsul este simplu: tăierea corectă, făcută la timp.
În timpul iernii, vița de vie intră în repaus vegetativ. Este perioada în care planta nu mai crește, ci își păstrează energia în rădăcini și în lemnul matur. Acesta este momentul ideal pentru intervenție, deoarece orice tăiere făcută acum va ghida dezvoltarea din primăvară.
Fără această lucrare, vița crește haotic, se îndesește și ajunge să consume energie inutil. În loc să producă struguri, planta își „hrănește” propriul volum de frunze și lăstari. În plus, lipsa aerisirii favorizează apariția bolilor.
Un aspect important pe care mulți îl ignoră: strugurii cresc doar pe lemn de un an. Asta înseamnă că, dacă nu elimini lemnul vechi și nu stimulezi formarea de coarde noi, producția va scădea de la an la an.
Momentul tăierii nu este ales la întâmplare. Există două etape importante, dar una dintre ele face diferența decisivă.
Tăierea principală (în termeni populari se numește copilit sau plivit) se face iarna, din noiembrie până în martie, atunci când planta este complet în repaus. Este etapa în care se formează structura butucului și se decide practic producția anului următor.
În completare, există și tăierile în verde, realizate primăvara și vara. Acestea nu sunt la fel de drastice, dar ajută la corectarea creșterii, eliminarea lăstarilor inutili și aerisirea plantei.
Important este să eviți extremele: dacă tai prea devreme, vița poate fi afectată de îngheț, iar dacă întârzii prea mult, există riscul pierderii de sevă, ceea ce slăbește planta.
La început, tăierea poate părea complicată, mai ales din cauza termenilor specifici. În realitate, logica este simplă: păstrezi ce produce și elimini ce consumă inutil resurse.
Cepul, de exemplu, este o coardă scurtă, lăsată special pentru regenerare, în timp ce coarda de rod este cea care va face efectiv struguri. Împreună, acestea formează veriga de rod, element esențial pentru echilibrul plantei.
Pe de altă parte, coardele subțiri, uscate sau poziționate greșit trebuie eliminate. La fel și lemnul bătrân, care nu mai contribuie la producție.
Chiar dacă pare o muncă migăloasă, câteva reguli de bază te pot ajuta să faci tăierea corect:
O viță netăiată nu înseamnă o viță „mai bogată”, ci dimpotrivă. În timp, aceasta devine aglomerată, greu de controlat și tot mai puțin productivă. Strugurii vor fi mai mici, mai rari și de calitate slabă.
În plus, lipsa tăierii favorizează apariția bolilor și a dăunătorilor, deoarece aerul nu mai circulă corect printre coarde.
Tăierea viței de vie nu este doar o lucrare de întreținere, ci un gest care influențează direct recolta. Odată ce înțelegi când și cum să intervii, lucrurile devin mult mai simple. Iar rezultatul se vede rapid: o plantă sănătoasă, echilibrată și plină de struguri gustoși.
Lăstarii uscați rezultați din tăierea viței de vie (cunoscuți și sub numele de coarde) sunt excelenți pentru foc (sursă de căldură cu aromă deosebită), afumarea cărnii, compost sau diverse proiecte creative și de grădinărit.
Atenție, însă, la boli! Dacă lăstarii au fost atacați de boli precum mana viței de vie, făinarea sau putregaiul, este recomandat să nu îi folosiți pentru compost sau ca araci pentru alte culturi, ci să îi ardeți pentru a preveni răspândirea sporilor, potrivit miculmeseriaș.ro.