Primul butic doar cu unt s-a deschis în Paris și are 30 de sortimente | „Oamenii intră să guste două feluri și ajung să guste 25”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

E la câțiva metri de Turnul Eiffel și e dedicat în întregime și în exclusivitate untului, grăsimea preferată a parizianului.

Micul butic „Le Butter Shop” e primul de acest fel axat exclusiv pe unt – are expuse 30 de varietăți de la mici producători de familie din Bretania, Valea Loarei și nordul Franței.

Ministerul Agriculturii din Franța are, potrivit AP, date conform cărora un francez consumă anual 8 kilograme de unt pe an.

Este printre cele mai mari cantități din lume și, cu toate astea, rata obezității în Franța este sub media națiunilor bogate – 14% față de 19%, cât au țările dezvoltate care alcătuiesc Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Eticheta „Refuzat la export” din comunism: Tone de unt au expirat în depozite în anii ’80, în timp ce produsul nu se găsea pe piața internă

Înainte să cumpere, clienții pot gusta cu lingurița, iar oferta trece de la sărat la dulce foarte ușor, natural, chiar, lucru care face parte din experiența unică a acestui loc unic.

Unt clasic, sortimente cu șalotă, piper, alge marine, usturoi sălbatic, ierburi fine și lămâie, piper verde.

La specialitățile de unt dulce se regăsesc untul cu vanilie, zmeură, căpșuni sau ciocolată.

Curiozitatea este atât de mare, încât un client care intră să guste două sortimente ajunge să guste 25.

„Din prima zi, a fost o nebunie”, spune proprietarul magazinului, Erwan Leo, în vârstă de 34 de ani.

„Majoritatea oamenilor vine cu dorința de a încerca unul sau două sortimente și ajunge să încerce 25 de sortimente de unt pentru că sunt pur și simplu atât de curioși.”

Unt de 10 grame sau un kilogram

Conceptul este simplu: înainte să cumpere, clienții gustă. Cantitățile disponibile pornesc de la o bucată de doar 10 grame și ajung până la un bloc de un kilogram.

Iar varietatea este partea care îi surprinde cel mai mult pe vizitatori.

„Majoritatea oamenilor nu se așteaptă să le placă untul de zmeură sau untul de ciocolată”, spune Leo. „Și când îl încearcă, pur și simplu spun: O, uau, OK.”

Proprietarul nu vede untul doar ca pe un ingredient care ajunge pe pâine. El conduce și o afacere de degustare de vinuri și spune că cele două produse au ceva important în comun.

Untul, crede Leo, ar trebui folosit precum vinul: pentru a face o masă mai bună, nu pentru a exagera.

„Scopul nu este să te îmbeți”, explică el.

Turiștii vin în Franța pentru unt

Magazinul a devenit suficient de popular pe rețelele de socializare încât atrage și turiști care își fac loc în itinerariu special pentru o degustare.

Mehreen Himayat, în vârstă de 25 de ani, și Salman Bin Ehsan, în vârstă de 27 de ani, au venit din Dublin, Irlanda, o țară renumită la rândul ei pentru untul bogat și auriu.

Cei doi văzuseră videoclipuri despre magazin înainte de călătoria în Franța.

„Am venit aici doar ca să gustăm untul”, a declarat Bin Ehsan.

Și localnicii au motivele lor. Alexandra Incolano, în vârstă de 36 de ani, care locuiește în apropiere de Paris, a venit cu o misiune foarte clară: să găsească ceva special pentru nunta ei.

„Mă căsătoresc sâmbătă și voi avea o piesă centrală cu brânză”, a povestit ea.

„Am văzut pe Instagram că au o mulțime de unturi grozave și m-am gândit că ar putea fi ceva în plus pentru invitații mei, o mică surpriză.”

Magazinul atrage inclusiv profesioniști din industria alimentară.

Aleksandr Balaban, un bucătar estonian în vârstă de 31 de ani care lucrează în Norvegia, a venit pentru a descoperi unturile franțuzești și pentru a-i duce câteva unui prieten.

„Știu că există unele dintre cele mai bune unturi din Franța, dar nu am încercat niciodată așa ceva”, a spus el.

„Lucrez în Norvegia, lor le place foarte mult untul sărat, iar prietenul meu m-a rugat să-i aduc și niște unt franțuzesc.”

„Nu depășim patru tartine pe zi”

În Franța, untul are un statut aparte. Supermarketurile de cartier folosesc un adevărat vocabular pentru sortimentele sale: beurre doux pentru untul nesărat, demi-sel pentru cel cu mai puțină sare și beurre salé pentru untul sărat, uneori cu cristale de sare.

Brutarii îl folosesc în croissante, bucătarii îl pun în sosuri, iar Bretania și regiunile din nordul și vestul țării au o tradiție puternică în producția de unt.

Sarea are și o explicație istorică.

Înainte de apariția frigiderelor, aceasta ajuta la conservarea untului. În plus, Bretania beneficia de o situație aparte în privința vechii taxe franceze pe sare, gabela. Scutirea regiunii a contribuit la păstrarea tradiției untului breton sărat.

Moștenirea se vede și astăzi în deserturi și produse tradiționale precum clătitele, caramelul sărat și celebrul kouign-amann, al cărui nume breton înseamnă „prăjitură cu unt”.

Dar cum poți să te bucuri de un produs atât de gras fără să exagerezi?

Leo are un răspuns simplu.

„Trebuie să fii ca parizienii: mergi mult pe jos și practici moderația”, spune el. „Nu depășim patru tartine pe zi.”

Cum se degustă untul ca vinul

Pentru Leo, degustarea untului este aproape un ritual.

„Degustarea untului funcționează ca și cum ai gusta vinul”, explică el.

„Trebuie să iei lingura, să o pui pe palat, pe limbă, trebuie să se topească puțin, iar apoi aromele vor începe să apară una câte una.”

În viziunea sa, diferența dintre unturi nu ține doar de ingredientele adăugate. Producătorii cu care lucrează folosesc vaci selectate și lapte cu un conținut mai ridicat de grăsimi.

Chiar și o diferență aparent mică poate schimba produsul.

Un plus de două sau trei puncte procentuale în conținutul de grăsime „face cu adevărat o diferență enormă”, spune Leo.

„Învățăm cum să-l stăpânim”

Pentru francezi, alegerea untului are aproape aceeași încărcătură culturală pe care alte țări o acordă uleiului de măsline.

„Italienii aleg uleiul de măsline, noi alegem untul”, spune Leo. „Învățăm cum să-l stăpânim.”

Succesul magazinului arată că această pasiune poate deveni și un fenomen turistic. Rețelele de socializare au adus mulțimi de curioși, iar afacerea are acum patru angajați.

Iar lista sortimentelor nu pare să aibă o limită.

După variantele cu fructe, ciocolată, usturoi sălbatic, alge marine sau ierburi, Leo se gândește deja la următoarele combinații: unt cu aromă de croissant și, poate, unul cu violete.

„Este nelimitat”, spune proprietarul.