Apa de la robinet nu mai poate fi băută într-un oraș din Norvegia. Ce au descoperit cercetătorii în sursa de apă a localnicilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Situația a apărut în Longyearbyen, o localitate cu aproximativ 2.600 de locuitori din arhipelagul norvegian Svalbard, situat la aproximativ 1.300 de kilometri de Polul Nord, scrie The Guardian. Orașul se încălzește de cinci până la șapte ori mai repede decât media globală, iar temperaturile de toamnă au înregistrat creșteri de până la patru grade Celsius pe deceniu. Această încălzire accelerată modifică structura terenului și afectează inclusiv resursele de apă potabilă.

Cum a ajuns apa unui oraș arctic să fie contaminată cu metale

Principala sursă de apă a localității este lacul de acumulare Isdammen, cu o lungime de aproximativ 2,5 kilometri. Potrivit cercetătorilor, creșterea temperaturilor provoacă dezghețarea permafrostului, stratul de sol și rocă ce rămâne în mod normal înghețat pe tot parcursul anului, cu excepția unei porțiuni superficiale care se dezgheață vara.

Incendiu într-o școală din județul Neamț. Elevii s-au autoevacuat

Irlanda a expulzat 24 de români condamnați pentru infracțiuni grave. Cât a costat operațiunea

Pe măsură ce acest strat înghețat se retrage, rocile care anterior erau izolate ajung în contact cu apa și oxigenul. Problema este amplificată de geologia locală, specifică fostului oraș minier. Marjolaine Verret, specialistă în permafrost și profesoară asociată de geologie arctică la University Centre in Svalbard, explică faptul că rocile din zonă conțin pirită, un mineral cunoscut și sub numele de „aurul proștilor”.

#ClimateChange is happening right here, right now. 🌡 My view from the #Arctic beach in Longyearbyen: no sea ice & the #ocean releases heat through evaporation. It’s #Svalbard mid-March & this is not normal. The #crisis is advancing & it breaks my heart. 🥺 We need #CarbonZero. https://t.co/kwdNHlrGSF

— Dorothea E. Moser (@HeartMeltingIce) March 16, 2023

Atunci când pirita intră în contact cu apa și oxigenul, se oxidează și produce aciditate. Acest proces favorizează dizolvarea și eliberarea metalelor din roci, care pot ajunge ulterior în cursurile de apă și în lacul folosit pentru alimentarea orașului. „Problema pe care am avut-o aici, în Longyearbyen, este manganul, dar și alți contaminanți pot fi eliberați din roci”, a explicat cercetătoarea.

Nivelul manganului a depășit de 25 de ori valoarea recomandată

Autoritățile locale au emis primele avertismente în septembrie 2025, după ce analizele au arătat că nivelul manganului din apa potabilă ajunsese la concentrații de 25 de ori mai mari decât valoarea de referință de 50 de micrograme pe litru recomandată de Institutul Norvegian de Sănătate Publică.

Primarul orașului, Terje Aunevik, a declarat că apa din Longyearbyen nu a avut niciodată o calitate foarte bună, din cauza sedimentelor, însă creșterea concentrației de mangan a fost neobișnuit de mare. Expunerea prelungită la niveluri ridicate de mangan poate provoca probleme neurologice, în special în cazul copiilor și sugarilor.

Deși concentrațiile de mangan au scăzut ulterior, problema nu a fost rezolvată. La începutul anului 2026, analizele au identificat și concentrații de sulfați și nichel care depășeau limitele recomandate pentru apa potabilă. Din acest motiv, recomandarea autorităților de a nu consuma apă de la robinet a rămas în vigoare.

Norvegia: încălzirea accelerată modifică structura terenului și afectează inclusiv resursele de apă potabilă. Sursa foto: X

Locuitorii trebuie să își aducă apa de la un rezervor instalat în oraș

Pentru a asigura accesul populației la apă potabilă, autoritățile au introdus măsuri temporare de urgență. Un rezervor central cu apă purificată a fost instalat pentru locuitori, care își pot umple gratuit recipientele la supermarketul local.

Apa este filtrată cu ajutorul unei fabrici de bere din oraș. Soluția a schimbat însă rutina zilnică a unei comunități obișnuite cu accesul direct la apă potabilă. Primarul a recunoscut că situația a provocat nemulțumiri în rândul unor locuitori, obligați acum să transporte apă pentru consum.

„În Norvegia, unde am considerat întotdeauna că este firesc să putem bea apă de la robinet, este dificil să începem să ne gândim că trebuie să ne cărăm singuri apa, așa cum facem acum”, a declarat Terje Aunevik. Edilul a precizat că autoritățile trebuie să respecte recomandările sanitare, chiar dacă nivelurile de mangan nu au fost considerate de el drept periculoase.

Orașul ar putea avea nevoie de un sistem complet nou de alimentare cu apă

Autoritățile din Longyearbyen au comandat o investigație privind calitatea apei și analizează soluții permanente. Una dintre variante presupune instalarea unui sistem de filtrare pentru apa provenită din lacul Isdammen, completat de o instalație de desalinizare care să funcționeze ca rezervă.

O altă posibilitate este utilizarea desalinizării ca sursă principală de apă, cu filtrarea apei din lac drept soluție secundară. Primarul nu exclude nici necesitatea construirii unui sistem complet nou de alimentare cu apă. Ambele variante sunt însă extrem de costisitoare și presupun dificultăți tehnice importante. În Svalbard, temperaturile extreme și condițiile în care apa poate ajunge sub punctul de îngheț complică instalarea și exploatarea infrastructurii.

Canada și Alaska, vizate de aceeași posibilă problemă

Specialiștii consideră că situația din Longyearbyen nu reprezintă neapărat un caz izolat. Combinația dintre permafrostul care se dezgheață și rocile bogate în pirită și metale există și în alte regiuni arctice.

Potrivit cercetătoarei Marjolaine Verret, contaminarea apei din orașul norvegian ar putea reprezenta unul dintre primele exemple ale modului în care schimbările climatice afectează direct sursele de apă dulce din comunitățile nordice. Fenomenul ar putea apărea și în nordul Canadei sau în Alaska, unde condițiile geologice și climatice sunt asemănătoare.