AMR: Separaţia puterilor în stat nu mai priveşte puterea judecătorească

"Pare un paradox a se mai vorbi astăzi despre puterea judecătorească în România şi despre statutul magistratului român, din moment ce politica oficială a statului vizează în mod direct transformarea magistratului în funcţionar public şi puterea judecătorească într-o structură de serviciu public administrativ-jurisdicţională, disimulat subordonată executivului şi oricui, cu toate că independenţa justiţiei a fost formal proclamată constituţional, drept o valoare fundamentală şi perenă a poporului român, exclus a fi vreodată revizuită, alături de caracterul naţional, independent unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, pluralismul politic şi limba oficială", se arată în debutul documentului Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), semnat de preşedintele Mona Pivniceru.

Asociaţia profesională susţine că s-a accentuat războiul public dus de Preşedinţie împotriva puterii judecătoreşti "abil translată spre Executiv într-o îndârjire destructivă de sistem".

"Nu mai există criză economică şi nici vreo altă problemă care să atragă atenţia asupra calităţii guvernării. Există doar magistraţi care trebuie să plătească îndrăzneala de a-şi fi cerut în justiţie drepturile încălcate şi de a fi pronunţat soluţii dezagreate, ridicând neaşteptat chestiunea suprimării independenţei, astfel relevate", se mai arată în documentul citat.

De asemenea, magistraţii critică faptul că procesele sunt comentate în media chiar în timpul derulării, cu numeroase acuzaţii de corupţie sau incompetenţă, prin interpretarea negativă a faptelor, şi chiar sugerându-se sentinţe.

Guvernul nu prelungește plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază

Lovitură puternică pentru opoziție: Parlamentul respinge toate moțiunile depuse de AUR, POT și SOS / Bolojan: „Nu se înțelege care e obiecția opoziției, că facem prea multă reformă sau prea puțină?”

"Oricine este judecător şi se poate pronunţa în orice cauză, orice judecată efectuată de judecător devine doar un element de contestaţie publică, substituindu-se raţionamentului judiciar, aprecierea politicienilor sau a oricui, transcede emiterea de judecăţi de valoare, spre a impune soluţii, ori a le contesta pe cele deja pronunţate, neinteresând dacă procesul este în curs de derulare şi legea impune păstrarea de rezerve până la finalizarea lui sau că hotărârea judecătorească a intrat deja în puterea lucrului judecat", mai spun magistraţii din AMR.

Asociaţia magistraţilor reclamă şi faptul că judecătorul este acuzat public de corupţie ori incompetenţă după modelul ministerial ori prezidenţial, munca sa este ridiculizată, hotărârile judecătoreşti devenind obiect de batjocură publică, iar "nici un magistrat nu se mai poate adăposti îndărătul vieţii sale private, grosier intruzionate".

Magistraţii critică şi faptul că nu a existat preocupare pentru evaluarea sistemului judiciar, care este în reformă de 20 de ani, cât şi faptul că legislaţia a atras condamnări numeroase pentru legislaţia deficitară la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

O altă problemă se referă la lispa de interese faţă de încărcătura de lucru a celor care lucrează în sistem, spre exemplu, un judecător poate intra cu 80 ori 100 dosare pe şedinţă, "situaţie care sfidează respectul elementar faţă de dreptul litigios al justiţiabilului ori dacă citaţiile se trimit pe datorie şi prin bunăvoinţa serviciului poştal sau dacă instanţe întregi sunt somate în vederea evacuării lor".

"Pe bună dreptate nu putem vorbi de o putere judecătorească comparabilă în vreun fel cu celelalte puteri în stat", se sublinează în petiţie.

Magistraţii critică şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), arătând că încalcă legea pentru a oferi acţiune şi soluţii extreme, sacrificând în proceduri nelegale magistraţii pentru a da satisfacţie opiniei publice".

"Pentru moment, există un triumf public care ţine de cald pentru climatul general de derealizare şi de deteriorare a calităţii vieţii. S-a găsit un vinovat şi nu mai interesează direcţia vântului. Lui, adică magistratului, trebuie să-i imputăm, nu aplicarea legii, ci consecinţele ei, care de fapt aparţin legiuitorului, şi tot el este ţinta intoleranţei publice, în absenţa cunoaşterii obligaţiilor internaţionale ale României care trebuie observate de magistrat în aplicarea legii", se mai relevă în documentul citat.

AMR mai susţine ironic faptul că pentru societatea românească "este neimportant faptul că integrarea europeană şi calitatea de membru al Consiliului Europei nu înseamnă doar libera circulaţie în spaţiul european, ci şi schimbarea atitudinilor şi apropierea valorilor comune europene".

"Cui îi pasă dacă acestea nu sunt cunoscute nici până în prezent şi cine s-a preocupat vreodată să armonizeze mentalităţile noastre cu cele europene inserate în actele juridice, devenite obligatorii pentru statul român şi, deci, şi pentru magistratul care poate contraria opinia publică prin aplicarea lor, în absenţa aducerii la cunoştinţa publică a conţinutului acestora", este una dintre întrebările retorice din documentul AMR adresat "Către nimeni şi fiecine".

Asociaţia atrage atenţia că pe acest fundal "de mefienţă şi declin", sunt scoase în evidenţă obsesiv veniturile magistraţilor, catalogaţi public ca "bugetari de lux", "hoţi", "şarlatani", în comparaţie cu veniturile celorlate categorii de bugetari, adăugându-se "artificial" sume care nu au acest caracter, ele fiind drepturi salariale restante, parţial executate,"spre a-l stupefia şi a-l determina la acţiune pe cetăţeanul român aflat în reflux financiar, consecinţă a crizei economice, ale cărei efecte sunt lăsate exclusiv în sarcina sa".

AMR susţine că preocuparea pentru reducerea veniturilor magistraţilor comparativ cu alţi bugetari a devenit un "panaceu general naţional".

"Magistraţii care reprezintă puterea judecătorească în statul român trebuie aduşi în situatia de a-şi disputa importanţa şi semnificaţia socială a muncii lor cu sindicatele personalului bugetar, fără a fi fost vreodată de la constituirea oricărui tip de stat, sindicalişti, prin încălcarea Constituţiei, a legilor ţării şi a reglementărilor internaţionale în materie. Doar ei, din rândul puterilor în stat, trebuie să resimtă presiunea populară, în confruntarea la care au fost în cele din urmă invitaţi, cu sindicatele. Paradoxul este absolut", mai spun magistraţii din AMR.

Mai mult, aceştia consideră că "se vrea" ca sindicatele aparţinătoare personalului subordonat ministerelor să minimalizeze şi să îşi echivaleze activităţile proprii cu cele ale puterii judecătoreşti, comparând valori imposibil de comparat, în timp ce parlamentarii, Executivul, Preşedinţia republicii şi magistraţii Curţii Constituţionale, să îşi păstrează statutul juridic de puteri în stat ori de instanţă de contencios constituţional, "fără a fi expuşi public la a se legitima ca activitate şi ca importanţă socială a muncii lor".

Concluzia AMR este că separaţia puterilor în stat nu mai priveşte puterea judecătorească, vizând doar separarea Parlamentului, a Executivului, a Preşedinţiei şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, de ceilalţi bugetari.

"Puterea judecătorească care poate să înlăture legea română de la aplicare ori să anuleze hotărârile executivului sau să nu aplice hotărâri ale Curţii Constituţionale, dacă toate acestea se află în discordanţă cu reglementările internaţionale la care România este parte sau cu jurisprudenţa comunitară ori a drepturilor omului, trebuie redusă prin comparaţie sindicalistă la apropieri palpabile: magistrat - subcomisar - tenor", se mai precizează în documentul citat.

În scrisoarea "Către nimeni şi fiecine" se mai reproşează şi faptul că nimeni nu ţine cont în discuţiile despre venitui de restricţiile ori privaţiunile legale ale magistratului şi că magistratul a devenit un reper negativ, restul categoriilor de venituri fiind a puterilor în stat şi prin urmare intangibile.

Asociaţia amendează faptul că magistraţii sunt criticaţi fără să se poată apăra, fiind nişte "ficţiuni formale", puterea judecătorească fiind ignorată.

Un alt punct din epistolă se referă la sesizarea preşedintelui Traian Băsescu care a cerut Curţii Constituţionale să constate un conflict de interese între puterea judecătorească şi Executiv.

"Magistratul nu reprezintă decât formal o putere în stat. Puteri efective în stat sunt cele neincluse în agitaţia publică privind legea unică de salarizare, al cărui conţinut precis nu se ştie decât ca atmosferă publică negativă faţă de magistrat, luat doar ca reper de salarizare. El trebuie adus în viaţa sindicală şi înfierat public. Restul puterilor în stat, ca şi Curtea Constituţională, rămân ca puteri, ori instanţă de contencios constituţional discriminare care se manifestă şi în privinţa antrenării răspunderii fiecăreia pentru actele ori faptele lor. Doar magistraţii trebuie să răspundă, pentru că doar ei trebuie reduşi la statutul de funcţionar, salarizat bugetar ca pedeapsă pentru afirmarea independenţei lor", se mai precizează în scrisoare.

Concluzia AMR este că nimănui nu îi pasă de consecinţele sociale a acestor măsuri, puterea judecătorească urmând să rămână fără independenţă, să fie funcţionarizată şi subordonată.

"În rest vor rămâne puteri, dar fără elementul peren şi de stabilitate dat de puterea judecătorească şi drept fără dreptate, spre a ne invita la o reflecţie dramatică. Care este beneficiul post revoluţionar şi binele statului de drept, dacă dreptul la un judecător a devenit dreptul la un funcţionar şi actul de justiţie, un serviciu funcţionăresc la fel ca plata impozitului sau a oricărei alte taxe", mai spun magistraţii.

AMR mai spune că puterea judecătorescă este pe care de la fi distrusă pentru că nu poate fi controlată.

"Europa? Ceva îndepărtat. Drepturile omului? O simplă sintagmă care va triumfa doar pentru cine trebuie. Legea? Orice şi oricum din moment ce un funcţionar public nu va putea ieşi din subordonarea impusă. Echilibrul statului? Doar un cumul de puteri. Exemplele pot continua la infinit, însă frica trebuie să ne cuprindă chiar şi ca exerciţiu de imaginaţie", se sublinează în finalul scrisorii "Către nimeni şi fiecine".