Alexandru Sassu: Este o responsabilitate a clasei politice să susţină media românească

Reporter: Cum a încheiat Societatea Română de Televiziune anul 2008 din punct de vedere financiar? Sunteţi pe plus sau pe minus?

Alexandru Sassu: Nu am închis încă anul financiar, pentru că deocamdată nu au venit toate datele. El e încă în termen, să nu înţelegeţi că e termenul depăşit (TVR trebuie să depună în Parlament raportul de activitate pe anul 2008 până pe 15 aprilie, n.r.), dar va fi pe minus.

Rep.: Va fi mult pe minus? Va fi la nivelul anului 2007?

A.S.: Nu-mi dau seama. La nivelul anului trecut (circa 8,4 milioane de euro deficit, n.r.), ceea ce din punctul nostru de vedere cred că este un succes, avînd în vedere căderea extraordinară de publicitate din ultimele două luni, cu trei campanii făcute în 2008, care au însemnat aproape cinci luni de audienţă minimă. Cred că e un succes.

Rep.: Aveţi o estimare la nivelul anului 2008 privind sumele atrase de TVR din publicitate?

A.S.: Ceea ce aş putea să spun este că încă nu s-au încasat sumele din decembrie. Aşa că e foarte greu să fac o estimare clară, dar undeva între 18 şi 20 de milioane de euro.

Rep.: Având în vedere că aţi spus că situaţia financiară a SRTv o să fie pe minus, credeţi că raportul pe anul trecut al TVR o să primească un vot pozitiv în Parlament?

A.S.: Nu cred că chestiunea economică trebuie să fie în discuţie, pentru că ea este rezultatul unor date. În sensul că sunt nişte constante plăţi pe care nu le putem depăşi. Vă reamintesc că avem partea de utilităţi care a crescut foarte mult de la jumătatea anului trecut încolo. Există nişte lucruri care au apărut în timpul anului trecut, de exemplu, a trebuit să facem negocierile cu organismele de drepturi de autor, pentru că SRTv nu mai plătise de prin 2000 la organismele respective, şi a trebuit să închidem nişte procese care erau ca şi pierdute şi să facem nişte înţelegeri. Noi toţi am considerat că televiziunea a ieşit foarte bine, pentru că am scăpat de dobânzi care, la un moment dat, deveniseră de vreo două ori mai mari decât suma iniţială. Însă ne-a obligat să facem nişte plăţi foarte mari, pentru că nu era vorba numai de un organism de gestiune colectivă, au fost cam toate. Au fost procese, unele pe sume din 2003-2004, neplătite, şi asta ne-a adus un deficit foarte mare. De exemplu, cu UCMR-Ada, suma este ceva de genul 90 de miliarde de lei (9 milioane lei noi, n.r.). Celelalte nu sunt atât de mari, dar sunt sume care nu erau prevăzute în buget, pentru că nu ştiam cum o să se închidă înţelegerea cu ei. A fost o decizie luată de Consiliul de Administraţie la un moment dat, constatând că procesul se îndrepta spre pierdere (...).

Pe de altă parte, sunt acele lucruri pe care le-am spus de atâtea ori. Televiziunea Publică este singura care plăteşte TVA pe licenţe, asta înseamnă orice film, program, orice cumpără, plăteşte TVA şi nu se deduce. Plus, acel 15% din publicitate pentru Centrul Naţional al Cinematografiei, ceea ce, la nivelul anilor trecuţi, au fost sume destul de mari. Deci sunt lucruri peste care nu putem trece. Astea toate fac o constantă. Dincolo de asta, (...) tot ce ne-a rămas am investit în programe. Era nevoie de o investiţie masivă în programe, pentru că, într-adevăr, lucrurile nu stăteau foarte bine (...) Anul 2008 a fost un an, să zicem, foarte important în ceea ce urmează să fie televiziunea, pentru că unul din marile defecte ale strategiilor de până acum ale Televiziunii Publice a fost faptul că s-a considerat a priori cea mai importantă televiziune, fără să se înţeleagă că este pe o piaţă concurenţială. Consecinţa a fost că, în anul 2008, ne-am trezit cu o situaţie tehnică foarte proastă. Noi avem încă în funcţiune, de exemplu, aparatură din anii 60 - 70. Clădirile sunt trecute de nivelul de uzură morală cu mult, nu fac faţă deloc tehnologiilor noi. Orice tehnologie nouă cumpărată necesită eforturi suplimentare de implementare. Şi am să dau numai un exemplu. La Ştiri, dacă vrem să introducem partea de digitalizare, va trebui să schimbăm toată incinta, de la studiouri până la redacţii, care înseamnă costuri suplimentare mari (...). Nu am în momentul ăsta o sumă de ansamblu, pentru că trebuie făcut un proiect nou. Va trebui să-i luăm pe toţi şi să-i mutăm în altă parte - nu ştiu acuma unde - şi să lucrăm vreo două-trei luni ca să refacem inclusiv clădirea, cu toate problemele care rezultă de aici.