Indie Wire: "Eu când vreau să fluier, fluier" - un film de debut puternic - VIDEO

"Eu când vreau să fluier, fluier" a avut, miercuri, premiera newyorkeză. Potrivit Indie Wire, "Eu când vreau să fluier, fluier" prezintă foarte multe aspecte ale observaţiei sociale, de altfel o caracteristică puternică a filmelor româneşti. "Cu acţiunea care se desfăşoară într-un centru de detenţie pentru minori, filmul funcţionează ca o poveste a maturizării, asemănător filmului «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», chiar dacă îi lipseşte acelaşi magnetism", scrie publicaţia.

Deşi prima jumătate de oră este relativ monotonă, "Eu când vreau să fluier, fluier" are destulă "muniţie dramatică" pentru a ţine spectatorul pe scaun. "Dualitatea lui Silviu nu ajunge niciodată la potenţialul său întreg, dar se potriveşte cu estetica filmului românesc modern - nuanţele întunecate", mai scrie Indie Wire, care subliniază că regizorul Florin Şerban "îi oferă personajului principal, Silviu, angoasa psihologică, subliniind mai mult tăcerile decât momentele de furie".

Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier" a avut cronici pozitive şi în New York Times. Astfel, criticul A.O. Scott de la New York Times, în articolul său de marţi, scria că "Eu când vreau să fluier, fluier" este un exemplu de povestire cinematografică realistă, iar actorul George Piştereanu creează un personaj sensibil şi impasibil în acelaşi timp.

"Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer". De asemenea, filmul a fost nominalizat la premiul de debut al Academiei de Film Europene - EFA Discovery Award.

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, el primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă, după mult timp, din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie.

Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii. Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.