Descoperite în 1947 de păstori nomazi, aceste texte evreiești antice conțin fragmente din Vechiul Testament, unele datând de acum peste 2.000 de ani. Estimările anterioare le plasau între secolele III î.Hr. și II d.Hr., dar lipsa unor repere clare de datare a îngreunat determinarea exactă a vechimii fiecărui manuscris, notează The Independent.
Noile date indică faptul că unele dintre ele ar putea proveni chiar din secolul IV î.Hr., fiind contemporane cu presupusele personaje biblice.
Cercetătorii au antrenat un model de inteligență artificială capabil să analizeze cu precizie tiparele cernelii din manuscrisele digitalizate, depășind limitele metodelor tradiționale de paleografie. Modelul a fost verificat pe texte deja datate și s-a dovedit capabil să estimeze vârsta manuscriselor cu o marjă de eroare de aproximativ 30 de ani.
Aproximativ 1.000 de manuscrise au fost analizate în acest mod, iar predicțiile AI-ului au fost evaluate și confirmate de paleografi profesioniști. Astfel, s-a demonstrat că multe manuscrise scrise în așa-numitele scrieri „hasmoneană” și „herodiană” ar putea fi mai vechi decât se credea, unele datând din secolul II î.Hr., nu din secolul I î.Hr., cum era considerat anterior.
Identitatea autorilor manuscriselor rămâne necunoscută, însă cercetătorii suspectează că unele dintre ele ar fi fost redactate de un autor anonim din perioada elenistică, adică în secolul III î.Hr. Descoperirile recente pot schimba semnificativ modul în care înțelegem evoluția scripturilor evreiești antice și a tradițiilor religioase iudaice și creștine.
De asemenea, aceste concluzii aduc o nouă perspectivă asupra contextului politic și intelectual al Mediteranei orientale în perioada elenistică și romană timpurie.