De mai bine de un secol, Manuscrisul Voynich i-a nedumerit pe istorici, lingviști și criptografi prin scrierea sa necunoscută și ilustrațiile enigmatice.
Un nou studiu, verificat de experți, sugerează acum că manuscrisul s-ar putea să nu fie lipsit de sens, ci rezultatul unui cifru sofisticat, realizabil cu instrumente medievale, scrie ArchaeologyMag.
Manuscrisul Voynich, datat la începutul secolului al XV-lea (1404-1438), conține un text nedescifrat, alături de desene cu plante, simboluri astrologice, structuri arhitecturale și figuri umane.
În ciuda cercetărilor ample, specialiștii nu au ajuns niciodată la un consens privind scopul său, limba folosită sau chiar dacă textul transmite informații reale.
Într-un studiu publicat în Cryptologia, jurnalistul științific Michael Greshko a explorat dacă tiparele neobișnuite ale manuscrisului ar putea fi generate de un sistem de criptare plauzibil din punct de vedere istoric.
În loc să încerce să descifreze textul, cercetarea s-a concentrat pe modul în care un astfel de script ar fi putut fi creat.
Greshko a dezvoltat un sistem propus, cunoscut sub numele de „cifrul Naibbe”, denumit după un joc de cărți medieval italian.
Metoda transformă un text obișnuit în latină sau italiană într-o succesiune de simboluri neobișnuite, prin gruparea literelor și înlocuirea lor pe baza unor tabele prestabilite.
Un element esențial este folosirea unor elemente aleatorii, precum zarurile și cărțile de joc, frecvent întâlnite în Europa medievală.
Aplicat pe texte de test, cifrul a produs rezultate foarte asemănătoare cu „voynicheza” în ceea ce privește lungimea cuvintelor, frecvența simbolurilor și tiparele poziționale.
Studiul arată că un cifru executabil manual poate reproduce multe dintre cele mai derutante caracteristici statistice ale manuscrisului.
El susține ipoteza cifrului, dezbătută de mult timp, dar arată totodată că un asemenea sistem ar fi fost mult mai complex decât simplele coduri de substituție.
Experții avertizează că rezultatele nu rezolvă misterul și nu demonstrează definitiv că manuscrisul este un text criptat.
Totuși, cercetarea este privită ca un reper valoros, care restrânge gama explicațiilor plauzibile.
Deocamdată, Manuscrisul Voynich rămâne nedescifrat.