O carte pe zi: "Chemarea tribului", de Mario Varga Llosa

Un dialog interior cu câţiva dintre marii gânditori liberali ai istoriei, dar şi referiri la propria experienţă de viaţă.

211 afișări
Imaginea articolului O carte pe zi: "Chemarea tribului", de Mario Varga Llosa

O carte pe zi: "Chemarea tribului", de Mario Varga Llosa

"Liberalismul a fost ţinta politică cea mai defăimată de-a lungul istoriei, mai întâi de conservatorism - să ne amintim de enciclicile papale şi de pronunciamentele Bisericii catolice împotriva lui, care mai dăinuie încă, în ciuda faptului că există atâţia creştini liberali - şi, mai târziu, de socialism sau de comunism, care în epoca modernă au prezentai <<neoliberalismul>> drept vârful de lance al imperialismului şi forma cea mai cruntă a colonialismului şi capitalismului. Adevărul istoric dezminte aceste denigrări. Doctrina liberală a reprezentat, de la originile sale, forma cea mai avansată a culturii democratice şi este cea care a contribuit în cea mai mare măsură, în societăţile libere, la progresul drepturilor omului, al libertăţii de expresie, al drepturilor minorităţilor sexuale, religioase şi politice, al protecţiei mediului înconjurător şi al participării cetăţeanului obişnuit la viaţa publică. Cu alte cuvinte, ceea ce ne-a apărat cel mai mult de eterna <<chemare a tribului>>. Cartea de faţă doreşte să-şi aducă o contribuţie cât de mică,.la această muncă absolut necesară.

Acestea sunt ideile de la care porneşte celebrul scriitor peruan Mario Vargas Llosa în cea mai recentă carte a sa, de eseuri, care trasează, cum s-a spus. o"originală istorie a liberalismului".

În plus, cartea descrie în cele opt capitole "propria mea istorie intelectuală şi politică, parcursul pe care l-am străbătut, de la tinereţea impregnată de marxism şi de existenţialismul lui Sartre, la liberalismul maturităţii mele, trecând prin revalorizarea democraţiei, la care mi-au fost de ajutor lecturile din scriitori ca Albert Camus, George Orwell şi Arthur Koestler. M-au împins apoi spre liberalism anumite experienţe politice şi, mai cu seamă, ideile celor şapte autori cărora le sunt dedicate aceste pagini: Adam Smith, José Ortega y Gasset, Friedrich von Hayek, Karl Popper, Isaiah Berlin, Raymond Aron şi Jean-François Revel“.

Un dialog interior cu câţiva dintre marii gânditori ai istoriei, dar şi referiri la propria experienţă de viaţă. Un exemplu: întâlnirea cu fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher: "Graţie unui vechi prieten, istoricul Hugh Thomas, am avut norocul s-o cunosc pe doamna Thatcher personal. În calitatea lui de consilier al guvernului britanic în probleme spaniole şi latinoamericane, acesta a organizat un dineu de intelectuali în casa lui din Ladbroke Grove, pentru a o pune pe doamna Thatcher faţă în faţă cu tigrii. (Stânga a fost, bine-înţeles, duşmanul cel mai încrâncenat al revoluţiei thatcheriene). Au aşezat-o lângă Isaiah Berlin, căruia i s-a adresat toată seara cu cel mai mare respect. Erau prezenţi romancierii V. S. Naipaul şi Anthony Powell; poeţii Al Alvarez, Stephen Spender şi Philip Larkin; criticul şi prozatorul V. S. Pritchett; dramaturgul Tom Stoppard; istoricul J. H. Plumb, de la Cambridge; Anthony Quinton, preşedinte al Trinity College (Oxford), şi încă alţii de care nu-mi mai aduc aminte. Pe mine m-a întrebat unde locuiesc şi, când i-am spus că în Montpelier Walk, mi-a amintit că eram vecin cu Arthur Koestler, pe care era limpede că îl citise. Conversaţia a fost o probă la care intelectualii de faţă au supus-o pe doamna prim-ministru. Delicateţea şi bunele maniere ale curtoaziei britanice abia dacă disimulau o agresivitate ascunsă. A deschis focul amfitrionul, Hugh Thomas, întrebând-o pe doamna Thatcher dacă o interesează opinia istoricilor şi dacă îi este de folos în domeniul guvernării. Ea răspundea la întrebări cu claritate, fără să se intimideze şi fără să pozeze, cu mare siguranţă în majoritatea cazurilor, dar uneori mărturisindu-şi îndoielile. Când cina s-a terminat, după plecarea ei, Isaiah Berlin a sintetizat foarte bine, cred, părerea majorităţii celor prezenţi: <<N-avem de ce sa ne fie ruşine>>. Dar avem de ce, mi-am zis eu, să ne simţim foarte mândri că avem un prim-ministru de o asemenea anvergură, cultură şi convingeri. Margaret Thatcher trebuia să se ducă în zilele următoare la Berlin, unde avea să viziteze pentru prima oară Zidul Ruşinii ridicat de sovietici pentru a opri fuga crescândă a cetăţenilor din Germania de Est în Germania de Vest. Acolo avea să ţină unul dintre cele mai importante discursuri ale sale impotriva autoritarismului şi în apărarea democraţiei."

Mario Vargas Llosa - "Chemarea tribului". Traducere din spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. 261 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici