Pe urmele lui Corneliu Porumboiu la Vaslui, cu întrebări şi adjective - GALERIE FOTO

După două lungmetraje de succes - "A fost sau n-a fost?" şi "Poliţist, Adjectiv" -, ambele filmate la Vaslui, oraşul său natal, începi să te intrebi ce este cu locul acesta de e aşa de special şi de ce Corneliu Porumboiu alege mereu să se întoarcă acasă.

582 afişări
Imaginea articolului Pe urmele lui Corneliu Porumboiu la Vaslui, cu întrebări şi adjective - GALERIE FOTO

Pe urmele lui Corneliu Porumboiu la Vaslui, cu întrebări şi adjective (Imagine: Diana Iurkiewicz/Mediafax Foto)

GALERIE FOTO

După o discuţie relaxată cu Corneliu Porumboiu îţi dai seama că, deşi se simte foarte legat de oraş, în primul rând pentru că este locul în care a crescut şi copilărit, iar mai apoi pentru că i-a furnizat material pentru filmele sale, îi este greu să exprime în cuvinte răspunsul la întrebarea "De ce te întorci mereu acasă?".

Dacă pentru "A fost sau n-a fost?", lansat în 2006 şi premiat de multe ori de-atunci încoace, Porumboiu a ales puţine locaţii de filmare, la "Poliţist, Adjectiv", lansat în 2009 şi deja abonat la premii, filmările prin Vaslui au fost extinse la câteva zeci de străzi, clădiri şi spaţii.

Cel mai probabil, subiectele celor două filme au determinat această împărţire.

Astfel, primul are ca temă discuţiile lui Jderescu, patronul unui post de televiziune local, cu doi invitaţi, pe tema revoluţiei din Vaslui, fiind o comedie savuroasă, cu un puternic accent provincial, în timp ce al doilea ia în discuţie, într-un registru tragicomic, aceeaşi temă a provincialităţii, dar privită din perspectiva unui poliţist, simbol al autorităţilor, care e populat de sentimente de incertitudine şi are crize de conştiinţă.

Dar, pentru a afla traseul ideilor şi răspunsul cel mai aproape de adevăr la întrebarea "Ce-a vrut să spună maestrul?", trebuie să stai de vorbă cu Porumboiu la Vaslui şi, ulterior, să te plimbi prin oraş şi să-i iei pulsul.

- "Revoluţie n-a fost la Vaslui" -

Când ajungi la Vaslui pentru prima dată în viaţă, te uiţi în stânga şi-n dreapta, ca să îl cuprinzi în totalitate, să refaci în minte traseul filmelor lui Porumboiu.

Şi, în mod clar, primul contact cu filmele este piaţa din centrul oraşului, din faţa Consiliului Judeţean, unde tronează, de ani, statuia lui Ştefan cel Mare, impunătoare şi rece, dar atât de familiară totuşi.

Dacă te gândeşti la "A fost sau n-a fost?", nu prea ai ce mare lucru să îţi aduci aminte în termeni de locuri de filmare, exceptând cadrele de apartament - care nu au putut fi "vizitate", pentru că oamenii au făcut modificări, după cum ne explică Porumboiu.

Te duci şi în piaţa mare a oraşului, dar nu mai e ghereta, astfel că testul de-a v-aţi ascunselea cu "dacă stau după statuie, oare mă vede ăla din gheretă" nu mai poate fi făcut.

Dar poţi să îl întâlneşti pe Dumitru Marin, patron de trust de presă, care, cu postul său TV Vaslui (TVV), a inaugurat, după cum singur susţine, televiziunea privată în oraş. Profesorul Marin - aşa cum se recomandă - spune, în primul rând, că el face presă la Vaslui, fiind deţinătorul licenţei "001" de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, fapt ce atestă că el a avut prima licenţă pentru televiziune privată din România.

Polivalent, Dumitru Marin este profesor, patron, moderator şi realizator tv, candidat la Primăria Vaslui din partea PNL şi, nu în ultimul rând, personaj de film sau de roman, după cum singur susţine.

La zece ani de la Revoluţia din 1989, Marin a moderat o emisiune difuzată pe TVV, cu tema "A fost sau n-a fost Revoluţie la Vaslui?".

Porumboiu povesteşte că pornind de la această emisiune i-a venit lui ideea de debut în lungmetraj. Aşa îţi dai seama că domnul Marin se regăseşte în pielea lui Jderescu, făcând astfel înconjurul lumii cu filmul lui Corneliu Porumboiu.

Din studioul TVV, de la etajul 8 al unui bloc din centrul oraşului, Dumitru Marin vorbeşte despre Corneliu Porumboiu, Jderescu şi cele două filme ale regizorului şi pare întruchiparea reală a personajului de pe ecran. Poate chiar exactă.

"Corneliu e un fel de copil iubit al meu. Era dintre tinerii care au călcat în acest studio, deşi îi plăcea mai mult tenisul de masă", spune profesorul Marin, care se autocaracterizează ca fiind "vorbăreţ, îndrăzneţ, cu părul întotdeauna cu probleme", explicând că a "cisluit" (s-a consultat, n.r.) cu Porumboiu când i-a spus despre ideea filmului, neinfluenţându-l, totuşi, prea mult, pentru că, "în esenţă, el umbla după nişte idei doar".

Vorbind despre "A fost sau n-a fost?", Dumitru Marin susţine răspicat că film a fost, dar revoluţie nu a fost.

"Filmul a fost! Nu a fost decât reconstituire artistică, dar a fost. Revoluţie n-a fost la Vaslui! A fost mişcarea unor beţivani. Câţiva copii care erau atunci în crâşmă s-au hotărât să facă revoluţie", explică profesorul şi completează, mai mult pentru el, că a fost "trilulilu-trandafiru' revoluţie".

Şi continuă: "Important este că, printre aceste blocuri dărăpănate, s-a dezbătut ideea de revoluţie. Nicio emisiune nu putea să spună dacă a fost sau n-a fost".

Dumitru Marin nu ezită să povestească una-alta şi despre noul film al lui Corneliu Porumboiu, "copilul acestor meleaguri", din care l-a marcat cel mai tare prestaţia lui Dragoş Bucur, care e "drăcos", subliniind măiestria regizorului care a reuşit să facă din "neastâmpăratul ăsta un erou de film".

"Mi-a plăcut de flăcăuaşul ăsta năzdrăvan", concluzionează profesorul.

- "Ce e pentru tine conştiinţa?" -

La pas prin Vaslui, lumea se uită la tine puţin ciudat. Te "miros" că nu eşti de-acolo. Dacă încerci să găseşti o hartă - ca să porneşti "profesionist" pe urmele lui Porumboiu -, vânzătoarele de la magazin, Poştă şi recepţionera de la hotel te privesc cel puţin ciudat. "Nu există", este răspunsul universal.

Până şi Porumboiu mărturiseşte că a căutat hartă pentru filmări, dar nu a găsit. Avantaj el, că e acasă.

Întrebi taximetriştii cum să ajungi pe o stradă, dar răspunsurile sunt atât de aproximative, încât te întrebi dacă ai vreo şansă să ajungi măcar în cinci din cele 15 străzi pe care le ai pe o listă trecute ca locuri de filmare la "Poliţist, Adjectiv".

Noroc că străzile sunt asemănătoare, blocurile sunt la fel, şcolile şi curţile lor iară şi îţi rămân doar vreo patru obiective de vizitat şi rămâi şi cu imaginea din film transpusă în realitate.

La intersecţia străzilor Ion Creangă cu 1 Decembrie şi Unirii - zona de filaj a turnătorului -, Cristi (Dragoş Bucur) îşi petrece o bună bucată din film, sprijinit de un zid cu graffiti provinciale, unde scrie mare şi colorat "Fortza Steaua", în detrimentul "FC Vaslui" - formaţia al cărei patron este Adrian Porumboiu, tatăl regizorului -, nume care apare scris cu cretă albatră, într-un colţ de perete.

Scena din film nu se suprapune cu realitatea şi asta pentru că în mijlocul spaţiului dintre casa filată şi locul în care era poziţionat poliţistul au apărut grămezi de nisip. Practic, nu mai e plauzibil.

Dar, tot în zona aceea apare, în film, o tanti. E şi o alimentară acolo, care apare şi ea în film, şi aflu de la patroană că tanti Olaru stă "aici, la două case".

"Doamna cu câinele ne-a scăpat acolo. Le-a scăpat asistenţilor şi-am lăsat aşa la montaj. Era foarte bine cadrul ăla. A şi rămas în film, că era foarte bine. Doamna a intrat în magazin şi când am văzut la montaj era un moment... perfect ca ritm. Dădea ritmul scenei. Mi-a dat ritmul întregii aşteptări", explică Porumboiu.

Sun la poarta doamnei Olaru şi îmi deschide soţul ei. "E plecată la Iaşi", spune oarecum mirat, dar continuă: "Şi eu am apărut în film. Mă duceam să cumpăr ceva de la magazin".

Îi spun că, practic, este vedetă de film şi că Porumboiu a luat premii cu el. Râde cu poftă şi o cheamă pe căţeluşa Saşa - care o însoţeşte pe tanti Olaru în film la cumpărat portocale - ca să o prezinte.

La restaurantul Magnolia de vizavi de gară este pus lacătul pe uşă. Aflu că pe timp de vară se închide şi "se mută la terasă".

Vânzătoarea de la magazinul de lângă restaurant ne spune că a fost închisă strada pe timpul filmărilor şi ne explică faptul că o fată de la bar a fost şi ea acolo, prezentă la filmări. "Acum au fost copiii pe la mine şi merg la film, să-l vadă. Să văd ce îmi zic", concluzionează ea, nerăbdătoare să afle noi informaţii despre filmul la care, indirect, a participat.

La proiecţiile din oraş ale filmului, lumea a umplut sălile. De la primar, poliţişti şi presă locală, până la prieteni de-ai regizorului, foşti colegi şi vasluieni, toată lumea părea încântată că oraşul lor este iar vedetă, atât prin personaje - inspirate de ei -, cât şi prin locuri în sine.

- "Nu pot să-mi explic de ce mă întorc mereu acasă" -

"Pentru personajele de până acum am fost inspirat de lumea asta, de personaje de-aici. Dacă personajele şi poveştile sunt de-aici, mă întorc aici. Când le realizez, pornesc de la situaţii, portrete, oameni pe care îi ştiu, după care, mai portretizez la scris. Ai modele, ai oameni care te interesează, care îţi sunt asemănători. Chiar dacă porneşti de la o persoană reală, o personalizezi, îi dai temă", spune Porumboiu.

Dar, nu reuşeşte nici măcar el să explice de ce revine la Vaslui mereu.

"Eu sunt dintr-o lume de-asta, cunosc foarte bine provincia şi eu sunt un provincial, e lumea pe care o cunosc cel mai bine. Nu pot să-mi explic de ce mă întorc mereu acasă. M-am şi obişnuit, pentru că Vasluiul are o parte foarte bună: vii aici şi lucrezi numai asta, numai film şi separi foarte bine viaţa privată de filmare", subliniază regizorul.

Recunoaşte că întoarcerea acasă este o formă de respect pentru personajele care l-au inspirat şi pentru oraş, care devin plauzibile şi credibile "la o primă lectură a filmului". Pentru el, pare că proiecţiile de acasă dau reperul: dacă aici, locul de unde el a pornit, vin oamenii să vadă filmul şi sunt încântaţi de el, îl înţeleg, înseamnă că pelicula este bună.

"Spaţiul te şi formează. Dacă eşti dintr-un oraş mic şi ai copilărit într-un oraş mic, spaţiul respectiv te influenţează şi ca structură. Vasluiul e un oraş liniştit, cu nişte repere clare, cu familie, cu prieteni şi, chiar şi spaţiul în sine, cum te formează ca individ, e important. Uneori mă gândesc, încă de când scriu la scenariu, că filmez pe strada asta", concluzionează Porumboiu într-o notă personală.

Am aflat, plimbându-mă prin Vaslui şi stând de vorbă cu oamenii, de ce îi e greu lui Corneliu Porumboiu să explice întoarcerea acasă: pentru că nu ai cum să îi faci pe ceilalţi să înţeleagă ce te leagă de un loc sau de o persoană.

Printr-un exerciţiu de imaginaţie îţi dai uşor seama că o simplă călătorie acolo poate fi, la rândul ei, subiect de film. Scris şi regizat de Porumboiu, bineînţeles.

Material realizat de Alexandra Buzas, alexandra.buzas@mediafax.ro.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici