Vezi aici noile monumente adăugate pe lista UNESCO - GALERIE FOTO

Potrivit AFP, Cetatea episcopală din Albi (Franţa), atolul Bikini din Insulele Marshall, unde au avut loc 67 de teste nucleare americane în perioada 1946 - 1954, centura de canale a oraşului Amsterdam, construită în "secolul de aur olandez" (secolul al XVII-lea), bazarul istoric Tabriz (Iran), satele Hahoe şi Yangdong (Coreea de Sud) şi regiunea muntoasă din Sri Lanka sunt doar câteva dintre noile situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Pe această listă se află şi Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa din România.

Includerea Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în Patrimoniul Mondial a mai fost discutată şi la întrunirea de anul trecut a Comitetului UNESCO, ca extindere a poziţiei ocupate deja în Lista oganizaţiei de bisericile din nordul Moldovei.

Comitetul a decis anul trecut să nu includă această biserică în Lista Patrimoniului Mondial, solicitând completarea documentaţiei. Consiliul Judeţean Suceava a alocat, în noiembrie 2009, comunei Suceviţa, fonduri de 50.000 de lei pentru finanţarea planului de urbanism general necesar pentru documentaţia de bază în vederea includerii Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în patrimoniul UNESCO.

Având zidurile exterioare acoperite în întregime, în secolele al 15-lea şi al 16-lea, cu picturi inspirate direct din arta bizantină, cele şapte biserici din nordul Moldovei sunt unice în Europa. Picturile sunt de o compoziţie excepţională, elegante, iar armonia culorilor se îmbină perfect cu împrejurimile rurale, potrivit site-ului UNESCO. Bisericile din Moldova au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial în 1993.

Biserica Învierii completează acest complex. Zidurile interioare şi exterioare sunt în întregime decorate cu picturi datând de la sfârşitul secolului al 16-lea. Biserica este situată în interiorul Mănăstirii Suceviţa şi este singura care include o reprezentare a scării Sfântului Ioan Climax.

Din România, pe Lista UNESCO se află deja, alături de bisericile din nordul Moldovei (1993), Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (inclusă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

Printre siturile adăugate în 2010 figurează un parc naţional de 100.000 de hectare din Insula Réunion din Oceanul Indian, "un loc de o mare frumuseţe şi cu o biodiversitate unică", a declarat Tim Badman, reprezentantul International Union for Conservation of Nature (IUCN).

Noua listă a fost decisă de Comitetul Patrimoniului Mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), întrunit pentru cea de-a 34-a sesiune la Brasilia (Brazilia), în perioada 25 iulie - 3 august.

Trei ţări au debutat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Tadjikistan, Insulele Marshall şi Kiribati. "Cu ocazia acestei sesiuni, am dublat suprafaţa zonelor protejate pe planetă graţie Patrimoniului Mondial", a declarat Francesco Bandarin, directorul adjunct al Comisiei Culturale UNESCO, referindu-se în special la arhipelagul Kiribati, o zonă cu o suprafaţă de 400.000 de kilometri pătraţi.

În total, Comitetul UNESCO a înscris 15 situri culturale, cinci naturale şi unul mixt, crescând astfel la 911 numărul siturilor recunoscute de către organizaţie şi care trebuie protejate graţie caracterului lor excepţional.

Această recompensă nu este doar onorifică. Ea are şi un puternic impact economic, în special în ţările în curs de dezvoltare, deoarece înscrierea unui sit pe această listă antrenează, de regulă, o creştere a fluxului turistic şi facilitează deblocarea fondurilor pentru programele de întreţinere şi conservare.

La întrunirea care a avut loc în capitala Braziliei, "ţările din emisfera sudică au reprezentat o voce foarte puternică" printre cele 21 de state membre în Comitetul UNESCO, a explicat un reprezentant al acestei organizaţii.

João Luiz da Silva Ferreira, ministrul Culturii din Brazilia, care a prezidat reuniunea, a cerut o reprezentare mai bună a acestor ţări pe Lista Patrimoniului Mondial: "Există un anumit dezechilibru, astfel încât bunurile culturale din Africa, America Latină şi o parte din Asia nu sunt la fel de bine reprezentate", comparativ cu cele din celelalte culturi europene.

O altă chestiune a rămas în discuţie: recunoaşterea patrimoniilor fără state, precum teritoriile palestiniene. "Încercăm să promovăm discuţii între Israel şi reprezentanţii palestinieni", a explicat Francesco Bandarin, care a citat oraşul Jericho şi Biserica Naşterii Domnului din Bethleem.

Restaurarea patrimoniului pierdut în timpul seismului devastator din Haiti, pe 12 ianuarie, a făcut obiectul altor discuţii în timpul acestei reuniuni.

Pe de altă parte, UNESCO a adăugat patru situri pe lista neagră a celor în mare pericol, printre acestea aflându-se Parcul naţional Everglades din Statele Unite ale Americii. În schimb, organizaţia a retras de pe această listă Insulele Galapagos, deşi conservaţioniştii consideră că aceste insule ecuatoriale sunt încă ameninţate de turism şi de pescuitul excesiv.

Următoarea sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO va avea loc în 2011, în Bahrein.

Prezentăm mai jos lista celor 21 de situri noi naturale, culturale şi mixte înscrise de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial:

Situri culturale:

Districtul At-Turaif din ad-Dir'iyah (Arabia Saudită),

Situl coloniştilor deţinuţi australieni (Australia),

Piaţa São Francisco din São Cristovão (Brazilia),

satele istorice Hahoe şi Yangdong (Coreea de Sud),

Monumentele istorice din Dengfeng (China),

Cetatea episcopală Albi (Franţa),

Jantar Mantar (India),

Atolul Bikini - situl testelor nucleare (Insulele Marshall),

Camino Real de Tierra Adentro (Mexic),

Peşterile preistorice Yagul şi Mitla din Valea Oaxaca (Mexic),

zona concentrică de canale construite în secolul al XVII-lea în Amsterdam (Olanda),

ansamblul Khanegah şi sanctuarul Sheikh Safi al-Din din Ardabil (Iran),

bazarul istoric Tabriz (Iran),

situl proto-urban Sarazm (Tadjikistan),

citadela imperială Thang Long-Hanoi (Vietnam).

Situri naturale:

Danxia (China),

platoul Putorana (Rusia),

Parcul naţional din Insula Réunion (Franţa),

zona protejată a Insulelor Phoenix (Kiribati),

înălţimuile platoului central din Sri Lanka (Sri Lanka).

Situri mixte:

Monumentul marin naţional Papahanaumokuakea din Hawaii (Statele Unite ale Americii).

Siturile care au făcut obiectul unor extensii:

Sistemul de gestiune hidraulică Haut-Harz (Germania),

Oraşul Graz - Centrul istoric şi castelul Eggenberg (Austria),

Parcul Naţional Pirin (Bulgaria),

Ansamblul paleolitic de picturi rupestre din Siega Verde (Spania, Portugalia),

Muntele San Giorgio (Italia),

Oraşul minier Røros şi Circumferinţa (Norvegia),

Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa (România).

Comitetul a recunoscut, totodată, valoarea culturală a zonei conservate Ngorongoro (Tanzania), înscrisă în 1979 ca sit natural, considerată în prezent un bun mixt (cultural şi natural).