Imaginea sistemului energetic românesc din primele zile ale lunii august arată cât de repede poate schimba seceta balanța energetică a unei țări.
Pe 5 august, România a consumat în medie 6.089 MW și a produs 5.397 MW, rezultând un import mediu de 693 MW. Diferența față de anul trecut este vizibilă mai ales în structura producției: energia nucleară a furnizat în medie numai 679 MW, față de 1.303 MW în aceeași zi din 2025, iar hidrocentralele au produs 1.108 MW, față de 1.371 MW cu un an înainte.
Situația devine mult mai dificilă după apus, când producția fotovoltaică dispare, iar consumul rămâne ridicat din cauza aerului condiționat.
Premierul Ilie Bolojan declara la sfârșitul lunii iulie că România ajunge să importe circa 1.700 MW la vârful de seară, la un consum de aproximativ 7.000 MW. Bucureștiul căuta volumele suplimentare în Bulgaria, Grecia și Ucraina.
În unele intervale, deficitul a devenit între timp și mai mare. În seara de 6 august, datele Transelectrica analizate de Mediafax arătau un consum de aproximativ 7.232 MW la ora 19:45, în timp ce producția internă era de numai 4.991 MW. Importul net se apropia astfel de 2.240 MW, aproape o treime din consumul instantaneu.
La numai câteva zeci de kilometri în aval de frontiera românească, situația arată diferit.
Centrala nucleară de la Kozlodui continuă să funcționeze, în ciuda nivelului foarte scăzut al Dunării. Ministrul bulgar al Energiei, Iva Petrova, afirma vineri că sistemul dispune de suficiente centrale termice, fotovoltaice, hidrocentrale și baterii pentru a acoperi consumul intern inclusiv într-un scenariu mai dificil la Kozlodui, centrala nucleară a bulgarilor.
Rezultatul: Bulgaria exportă acum 32.000-33.000 MWh de electricitate pe zi, un nivel record, potrivit ministrului.
„Din cauza crizei de pe Dunăre câștigăm milioane în venituri suplimentare față de nivelul obișnuit”, a declarat Petrova, potrivit presei bulgare.
România este unul dintre clienții naturali ai acestui surplus.
În seara de 6 august, fluxurile fizice pe liniile dintre Bulgaria și România au depășit temporar 2.400 MW. Asta nu înseamnă că întreaga cantitate a fost cumpărată și consumată în România – o parte poate tranzita sistemul românesc către alte state – dar arată dimensiunea coridorului energetic care s-a format peste Dunăre.
Avantajul Bulgariei nu vine însă doar de la Kozlodui.
În ultimul an, țara a construit într-un ritm extrem de rapid capacități de stocare a electricității.
Ministrul Iva Petrova vorbește despre peste 6 GW de capacități de stocare introduse în sistem în mai puțin de un an, dezvoltarea fiind susținută inclusiv prin Planul de Redresare și Reziliență.
În orele de vârf, bateriile bulgare ar putea livra peste 3.000 MW timp de mai multe ore, potrivit directorului Electohold Trade, Martin Gheorghiev.
Mecanismul este simplu și extrem de profitabil în zile precum cele de acum.
În orele însorite, România și Grecia pot produce cantități mari de energie solară, iar prețurile scad. Bateriile bulgărești pot cumpăra și stoca surplusul. Seara, fotovoltaicele dispar, consumul regional rămâne ridicat, iar țări precum România au nevoie de importuri. Energia stocată este atunci readusă pe piață la prețuri mai mari.
Un consultant bulgar în energie explica încă din iulie că bateriile permit operatorilor din Bulgaria să cumpere surplusurile existente inclusiv în România și Grecia, să le stocheze și să le revândă atunci când apare deficitul.
Diferența dintre aceste intervale nu este deloc neglijabilă.
Pentru ziua de 7 august, prețul mediu pe piața pentru ziua următoare din România a fost de 158,31 euro/MWh. În anumite intervale, însă, energia a coborât la aproximativ 80 de euro/MWh, pentru ca în perioada de seară să urce până aproape de 260 euro/MWh.
Tocmai această diferență este mediul ideal pentru baterii: încărcare când energia este abundentă și ieftină, descărcare când cererea și prețurile cresc.
În cazul Bulgariei, avantajul este amplificat de faptul că centrala Kozlodui continuă să livreze constant energie de bază. Nuclearul asigură aproximativ 37-38% din mixul bulgar, în timp ce fotovoltaicele pot ajunge în orele însorite la circa 30%, potrivit datelor prezentate de Electohold Trade.
Importul de electricitate nu reprezintă în sine o anomalie. România face parte din piața europeană interconectată și poate importa într-un interval și exporta în următorul, în funcție de producție, consum și preț.
Problema actuală este mărimea deficitului în orele critice și caracterul său forțat de pierderea unor capacități interne.
Comisia Europeană apreciază că, pentru moment, nu există o amenințare imediată asupra securității aprovizionării, iar interconectările dintre țările europene permit compensarea deficitelor regionale.
Dar seceta nu afectează numai România. Ungaria a redus drastic producția centralei nucleare Paks, iar centrale din Franța, Italia, Slovenia și alte state au fost afectate de temperaturile ridicate sau de lipsa apei.
Cu cât mai multe țări caută energie simultan, cu atât importul devine mai dificil și mai scump.