Cristian Socol: Mitul ”eroului salvator”. Declarațiile apocaliptice despre economie costă România minimum 6,7 miliarde lei anual | EXCLUSIV

Acum două luni, am argumentat în analiza publicată de Mediafax AICI cu privire la costul ridicat generat în economia și societatea românească de declarațiile publice apocaliptice. Am arătat că folosirea sintagmei ”intrarea în incapacitate de plată” este incorectă, date fiind acoperirea predictibilă a necesarului brut de finanțare, rezerva financiară (buffer) consistent din Trezorerie (care acoperă 4 luni din necesarul de finanțare, adecvarea rezervelor valutare internaționale la BNR), ponderea ridicată a depozitelor populației și companiilor în bănci, rata redusă a creditelor neperformante etc

În această analiză, argumentez că recurența acestor declarații a transformat criza bugetară într-o criză economică. Se consolidează semnele unei crize auto-induse, o ”profeție care se îndeplinește”. În această analiză, estimez costurile la nivel micro și macroeconomic al retoricii alarmiste. Explic canalele prin care declarațiile apocaliptice nebazate pe fundamente fac mult rău economiei și societății românești. Arăt că acest val de propagandă politică în dauna economiei trebuie stopat, altfel apărând o criză autoindusă, persistentă și periculoasă.

1. Declarațiile apocaliptice continuă, conducând România de la o criză bugetară la una economică

Deși mulți macroeconomiști au atras atenția asupra costurilor generate de asemenea declarații, ele au continuat, validând astfel că dincolo de ”reformele reale” se află motivația unei propagande politice – ”mitul eroului salvator”. De la votul de învestitură până în prezent, am numărat 33 declarații publice în care principalul decident de politici publice din România a folosit sintagme precum ”incapacitate de plată”, ”dezastru economic”, ”criză bugetară”, ”default”, ”faliment”, ”colaps financiar”. Chiar de la primul discurs în Parlament, trecând prin interviul inoportun în Bloomberg și culminând cu prezentarea bilanțului de 100 de zile de mandat, propaganda a continuat, invocând apocalipsa economică, dezastrul ce ar fi fost evitat.

Prof. univ. Cristian Socol: Despre Programul de Relansare Economică a României – analiza principalelor măsuri care pot evita recesiunea

EXCLUSIV MEDIAFAX. Cristian Socol: Analiza macroeconomică a Planului de Relansare Economică a României

În realitate, o luptă cu himere, România nu a fost și nici nu va fi în incapacitate de plată, așa cum am prezentat în analiza de mai sus, au argumentat și Președintele Consiliului Fiscal dar și reputați jurnaliști cu știință de carte în domeniul macroeconomic.

Complementar măsurilor de consolidare fiscal-bugetară nepotrivite – vezi creșterea TVA și altor taxe în dauna taxei de solidaritate și impozitului progresiv – declarațiile inoportune despre o realitate falsă – intrarea în incapacitate de plată a României – împing cu putere economia românească de la o criză bugetară spre o criză economică.

2. Ce costuri au generat declarațiile apocaliptice în economia și societatea românească?

Deși cuantificarea unor costuri exacte este dificilă, putem aproxima un impact mediu al retoricii alarmiste nejustificate, atât la nivel macroeconomic cât și la nivel microeconomic.

În primul rând, au crescut costurile de finanțare și dobânzile pe care România le plătește investitorilor, costurile la care statul se împrumută. Înainte de valul de declarații apocaliptice, randamentul la obligațiunile românești era de 6,83%, sub costurile de împrumut ale Ungariei (6,95%) și peste cele ale Poloniei (5,41%) și Slovaciei (3,49%). După includerea primei psihologice de risc indusă de panică, randamentele României au ajuns în august la 7,17% (+34 puncte de bază). În aceeași perioadă, cu probleme de criză bugetară asociată dar fără declarații apocaliptice, costurile de împrumut ale Poloniei au scăzut la 5,4% iar ale Ungariei au crescut mult mai puțin, cu doar 8 puncte de bază.

Conform platformei investing.com, costurile de împrumut ale României au ajuns la 7,45%, o creștere cu 62 puncte de bază, reflectând climatul de neîncredere asociat României. Prima suplimentară de risc asociată declarațiilor apocaliptice este mai mare de atât, în condițiile în care implementarea pachetelor de consolidare fiscal-bugetară ar fi trebuit să scadă costurile de împrumut cu 50 de puncte de bază adică să ajungem de la 6,83% în mai 2025 la 6,33% în prezent. Interviul din Blomberg cu privire la incapacitatea de plată a României a blocat această scădere și mai mult de atât, a urcat costurile de împrumut ale României la 7,45% – asta înseamnă o primă suplimentară de risc de 112 puncte de bază. Aceasta se traduce într-o pierdere la buget generată de creșterea cheltuielilor cu dobânzile cu 2,8 miliarde lei anual (din plusul de 12,4 miliarde lei față de ceea ce s-a bugetat inițial pentru anul 2025 înseamnă 22,5%).

În al doilea rând, climatul de panică cauzat de declarațiile apocaliptice și măsurile de austeritate greșit fundamentate și implementate au frânat accentuat economia în a doua jumătate a anului 2025 și vor afecta puternic tot anul 2026. Având în vedere modificarea prognozei de creștere a PIB real efectiv de la 2,5% la 0,6% și a deflatorului PIB de la 5,8% la 7,4%, pierderea anuală de PIB poate fi estimată la 29 miliarde lei. Dacă asignăm 20% din încetinirea creșterii economice pe seama panicii și depresiei economice în comportamentele de consum și investiții, cauzată de declarațiile apocaliptice, ajungem la o estimare de 5,8 miliarde lei pierdere de valoare la nivel agregat, în PIB. Deja consumul și investițiile se reduc abrupt. Această pierdere se resimte în locuri de muncă noi mai puține și chiar concedieri și venituri mai mici încasate la buget de 1,7 miliarde lei anual.

În al treilea rând, valul de neîncredere generat de declarațiile apocaliptice conduce la investiții amânate / blocate și / sau redirecționate. Având în vedere fluxul mediu net de investiții străine directe din ultimii 3 ani de 7,65 miliarde euro și ipoteza unei scăderi cu 10% a acestuia din cauza retoricii negative care a speriat întreprinzătorii, putem estima costuri potențiale de 0,76 miliarde euro capital care nu a mai intrat / nu mai intră în România sau a fost amânat în acest an. De asemenea, indicatorii lunari arată o destimulare a investițiilor private din cauza climatului de neîncredere, concretizată în proiecte totale amânate / blocate de 0,7 miliarde euro în anul 2025. Asta înseamnă 1,465 miliarde euro investiții neefectuate care reprezintă infrastructură nerealizată, locuri de muncă necreate și o reducere potențială de venituri la bugetul de stat de 2,2 miliarde lei în 2025.

În al patrulea rând, vorbim despre creșterea inflației, rate bancare mai mari, creșterea facturilor și reducerea nivelului de trai al populației. Declarațiile apocaliptice au stimulat creșterea prețurilor peste cea bazată pe cauze obiective (a se observa că transmisia creșterii taxelor, mai ales a TVA și accizelor în prețuri a fost mai mare de 100%). Producătorii și vânzătorii au dorit să își securizeze profiturile în timpul panicii induse de declarațiile privind ”intrarea României în incapacitate de plată și faliment”. Mai există un cost, dificil de cuantificat, al dificultății ancorării anticipațiilor inflaționiste de către BNR. Dacă zilnic declarațiile decidenților de vârf arată panica și posibile creșteri de TVA (de curând a apărut sperietoarea TVA la 24%, pe surse politice), apare ca fiind rațională explozia de prețuri ca mijloc de protecție a profiturilor companiilor. Acesta este și un cost ce se va manifesta pe termen mediu și lung, economia ajungând la echilibre joase combinate cu inflație persistentă, un mix de fenomene ce va genera o traiectorie de creștere mai slabă pentru mulți ani.

În al cincilea rând, declarațiile apocaliptice vor reduce valoarea companiilor românești cotată la bursă și a companiilor românești în general. Pe lângă considerentele strategice, acesta este încă un argument pentru stoparea vânzării de pachete minoritare sau vânzării integrale a companiilor de stat profitabile, intenție anunțată din ce în ce mai insistent de decidenți de prim rang din statul român. A vinde argintăria din casă este o non soluție. Sau poate fi o soluție doar pentru niște interese economice speculative, în dauna statului român.

3. Explicații non tehnice – care sunt canalele prin care declarațiile apocaliptice nebazate pe fundamente fac rău economiei?

”Apocalipsa economică”, ”dezastru”, ”faliment”, ”default”, ”incapacitate de plată” etc sunt sintagme ”interzise” în discursurile unor decidenți de prim rang, fie ei Președinte, Prim Ministru, Ministru de finanțe, Guvernator sau membri ai conducerii Băncii Centrale, autorități de supraveghere financiare etc. Asta arată manualele, asta arată ghidurile de bune practici, asta arată articolele științifice asociate macroeconomiei și economiei comportamentale.

De ce? Pentru că neîncrederea și panica induse de asemenea declarații generează costuri semnificative la nivel de economie și societate, efect al afectării comportamentului investitorilor, firmelor și populației.

Senzitivitatea cea mai mare există în rândul investitorilor – anunțarea de către un decident important a unui ”risc iminent de faliment” sperie piețele financiare și creditorii (și așa volatile și iraționale fiind aceste piețe) iar aceștia își retrag banii sau pun o primă de risc suplimentară, mărind astfel costurile de împrumut. Efect al valului de declarații apocaliptice din ultimele 3 luni, costurile de împrumut ale României s-au menținut sus / au crescut ca și cum țara noastră ar fi deja în junk, chiar dacă ea nu a fost retrogradată. Există un ”efect de profeție care se autoîndeplinește” – declarațiile apocaliptice conduc la creșterea costurilor de finanțare, cresc cheltuielile cu dobânzile, deficitul se înrăutățește, declarațiile apocaliptice continuă, cresc costurile de finanțare ….s.a Statul se îndatorează din ce în ce mai scump, banii sunt plătiți din impozitele și taxele mărite ale contribuabililor corecți – fie ei firme sau populație.

Percepția indusă privind ”dezastrul economic și bugetar” are și un efect de incertitudine asupra oamenilor de afaceri, aceștia își reduc / amână planurile de investiții. Toți se feresc să acționeze într-un mediu instabil.

Consumatorii manifestă și ei un comportament de nejustificată precauție. Când auzi zilnic că ”nu sunt bani de salarii și pensii”, ”concedieri”, ”înghețări / tăieri de venituri”, ”criză iminentă” … este normal să devii excesiv de prudent, reducându-ți brusc cheltuielile de consum, cu efect în frânarea cererii agregate din economie.

Retorica negativă venită de la cel mai înalt nivel determină un efect de frână și în creditare – băncile comerciale devin prudente în fața unui ”risc iminent de default”, temându-se de eventuala creștere a creditelor neperformante.

Pot apărea ”psihoza pe curs” și panica valutară în urma unor astfel de declarații. Se complică astfel și sarcina politicii monetare de a acționa anti ciclic și a ancora anticipările inflaționiste.

Este vorba și despre credibilitate. Când timp de 90 de zile declari public că ”nu mai sunt bani” și la bilanțul de 100 de zile afirmi că ”am evitat falimentul”, nimeni nu mai știe ce să mai creadă. Atunci când profesorilor, mamelor gravide, veteranilor de război, mediului de afaceri, IMM urilor, pensionarilor etc le spui că ”ai evitat dezastrul” dar ținta de deficit este apropiată de cea din trecut și vrei să elimini un impozit pe marile companii care provoacă un minus abrupt de 4,4 miliarde lei anual, oamenii și companiile nu mai știu ce să (mai) creadă.

Științific, sunt explicate toate aceste canale de contagiune și schimbări negative de comportament în economia comportamentală.

Bias-ul de disponibilitate apare instant, indivizii / investitorii fac o eroare cognitivă și își bazează deciziile pe informațiile care le vin cel mai ușor în minte, nu pe date relevante și informații fundamentate (”Dacă informația vine de la un decident atât de important, înseamnă că are informații pe care noi nu le avem, situația este mult mai gravă”!). Percepția riscului crește nejustificat și abrupt, ajutând la manifestarea efectului de profeție autoîndeplinită.

Autoprotecția se manifestă la fel de rapid, firmele îngheață planurile de investiții, băncile nu mai acordă credite, consumatorii își frânează puternic cererea. Apare astfel un efect de ”ancorare” – declarația oficială apocaliptică ghidează așteptările spre un scenariu de criză, de haos economic, chiar dacă în realitate lucrurile sunt departe de un astfel de proces.

Precauția excesivă (bazată pe teoria ”aversiunii față de pierdere”) se manifestă persistent, explicat fiind în literatura științifică relevantă că veștile proaste au un impact mult mai mare asupra stării de spirit decât știrile bune. Încrederea consumatorilor și a producătorilor și sentimentul lor economic sunt în mod consistent afectate. ”Animal spirits” (conceptul keynesian) se manifestă plenar în acest caz.

Există un efect puternic de ancorare a anticipațiilor negative, de la cele economice la cele inflaționiste. Are loc și o validare a credințelor celor pesimiști, nemulțumiți. ”Dacă un decident cu greutate spune că suntem într-o criză iminentă, cine sunt eu să nu cred așa ceva?” Teoria învățării bazate pe semnale acționează și ea aici – un anunț dramatic de la o autoritate face masele de oameni să-și actualizeze credințele spre o direcție negativă. Ulterior, din ce în ce mai mulți agenți economici se conformează – cred în percepții, fără a verifica și argumenta critic afirmațiile departe de realitate.

În concluzie, declarațiile publice alarmiste, veștile negative propagate exagerat au avut impactul unui șoc psihologic, inducând panică și comportamente defensive la nivelul populației, firmelor și investitorilor, cu un efect măsurabil de minimum 6,7 miliarde lei anual (0,35% din PIB) (costuri mai mari de împrumut pentru stat, venituri neîncasate din investiții blocate și / sau amânate, consum frânat și creștere economică mai redusă).

Cineva trebuie să oprească acest val de declarații apocaliptice, fenomen ce va provoca o criză auto-indusă, transformarea certă a unei crize bugetare (rezolvabile) într-una economică (persistentă).