Omenirea, în pragul colapsului sistemului bancar. Va fi ca în 1929 sau ca în 2008?

Marea depresiune din 1929 a fost provocată de o combinaţie de factori, printre care:

• o expansiune excesivă a creditului în anii ’20, care a alimentat o speculaţie bursieră nesustenabilă;
• o prăbuşire bruscă a pieţei de acţiuni în octombrie 1929, care a erodat averile şi încrederea investitorilor;
• o contracţie monetară severă din partea Rezervei Federale, care a redus lichiditatea şi a crescut dobânzile;
• o creştere a protecţionismului comercial, care a restricţionat schimburile internaţionale şi a amplificat efectele negative ale crizei;
• o lipsă de intervenţie guvernamentală adecvată pentru a stimula cererea şi a susţine veniturile populaţiei.

Criza financiară din 2008 a avut la origine o criză imobiliară în SUA, generată de o creştere artificială a preţurilor locuinţelor şi de o acordare imprudentă de credite ipotecare subprime, adică destinate persoanelor cu venituri mici sau cu istoric negativ de creditare.

Aceste credite au fost titlurizate şi vândute pe pieţele financiare globale, răspândind riscul de neplată.

Când preţurile locuinţelor au început să scadă în 2006-2007, mulţi debitori au intrat în incapacitate de plată, provocând pierderi masive pentru bănci şi investitori. Criza s-a extins rapid la alte sectoare financiare, cum ar fi piaţa creditelor interbancare, piaţa asigurărilor sau piaţa fondurilor de investiţii.

Criza s-a transformat într-o recesiune globală, afectând negativ producţia, consumul, ocuparea forţei de muncă şi comerţul internaţional

Criza financiară globală ce s-a declanşat din 2020, de la pandemia de coronavirus şi criza semiconductorilor din 2021, se adânceşte pe zi ce trece, iar omenirea se confruntă cu riscul unui colaps al sistemului bancar după criza energetică şi războiul din Ucraina. După falimentul unor bănci importante din SUA şi Europa, panică s-a extins şi pe alte pieţe, provocând retrageri masive de depozite şi scăderi dramatice ale acţiunilor, potrivit Financial Times. 

Una dintre cele mai afectate bănci este Credit Suisse, care a pierdut miliarde de dolari din cauza unor investiţii riscante şi a unor scandaluri de fraudă. Banca elveţiană a fost salvată de la faliment de rivala sa, UBS, care a preluat-o în urma unui acord aprobat de Banca Naţională din Elveţia.

În martie 2023, SVB a intrat în faliment după ce a pierdut miliarde de dolari din cauza unor investiţii riscante şi a unor scandaluri de fraudă.

Colapsul băncii a provocat o criză de încredere la nivel mondial şi a determinat intervenţia guvernului federal, care a garantat depozitele clienţilor şi a închis o altă bancă regională, Signature Bank, care se afla în dificultate.

Totuşi, tranzacţia va implica concedierea a mii de angajaţi şi restructurarea activităţilor băncii.

Analiştii financiari se întreabă dacă această salvare va fi suficientă pentru a restabili încrederea în sistemul bancar şi pentru a evita o criză mai gravă decât cea din 1929 sau din 2008.

Potrivit Financial Times, situaţia actuală este mult mai complexă şi periculoasă, deoarece implică o interconectare globală a pieţelor financiare, o vulnerabilitate la şocuri externe şi o lipsă de coordonare între autorităţile de reglementare. 

Pentru a preveni un colaps al sistemului bancar, experţii recomandă o serie de măsuri urgente, cum ar fi: consolidarea fondurilor de garantare a depozitelor bancare, creşterea capitalului băncilor, reducerea expunerii la active toxice, monitorizarea mai atentă a riscurilor şi a lichidităţii băncilor, stabilirea unor mecanisme comune de supraveghere şi intervenţie la nivel internaţional.

În acest context, rolul instituţiilor financiare internaţionale, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială, este esenţial pentru a oferi asistenţă financiară şi tehnică ţărilor afectate de criză şi pentru a promova reforme structurale care să stimuleze creşterea economică şi stabilitatea financiară.

De asemenea, este nevoie de o cooperare mai strânsă între statele majore ale lumii pentru a coordona politicile macroeconomice şi pentru a evita măsuri protecţioniste sau competitive care ar putea agrava situaţia.

Criza financiară globală este o provocare majoră pentru omenire, care necesită acţiuni rapide şi responsabile din partea tuturor actorilor implicaţi.